Annorexia [F.F - H.S]

Capitolul 38

Dar zgomotul de auzi din nou si Harry era sigur acum ca fusese un suspin. O lua spre vest si merse printre copaci, analizand totul cu mare atentie. Suspinele incepeau sa se auda din ce in ce mai tare si sa se multiplice. Harry observa o micuta vale si icni, plin de speranta. Alerga usor printre copaci, ochii lui incercand sa vada printre crengile copacilor mai pitici si tufisuri. Cand ajunse pe margine, Harry o analiza atent.

Si iat-o acolo, stand ghemuita prin iarba,plangand si tremurand. Harry simti o usurare imensa care ii inunda trupul, dar si ingrijorare. Cobori incet valea, multumind in gand Domnului ca o gasise si ca era teafara. 

  —Ann'! 

Spuse incet pentru a nu o speria si astepta o reactie din partea ei. Ann' isi ridica capul rapid si Harry putea sa vada lacrimile mari care ii curgeau din ochii ei frumosi. Harry simti cum il doare sufletul si fara sa constientizeze se repezi la ea, luand-o in bratele sale. Ann' tresari puternic si incepu sa planga si mai tare. Harry isi dadu seama ca o speriase si se injura in gand. O mangaie pe spate linistitor in timp ce se legana usor, stand cu genunchii pe iarba. 

 —E bine Ann', totul e bine. Nu ai de ce sa te temi. Ii sopti bland la ureche, continuand sa o mangaie pe spate si sa se legene. Incet, incet, Ann' incepu sa se linisteasca si lacrimile i se oprira. Harry zambi fericit si se trase inapoi din imbratisare, privind-o. Chipul ei de copil ii taie rasuflarea. Ochii ii erau umezi, rosii si umflati din cauza plansului, dar asta o facea adorabila. O vazu cum inghite in sec, tremurand si Harry ii puse o mana pe obraz.

  —O sa plecam acum, bine? Mergem undeva unde e cald si bine. Dar trebuie sa imi promiti ca nu mai pleci asa de langa mine niciodata. Ann' nu ii raspunse, dar ochii ei ii demonstrara lui Harry ca intelesese. Ann' isi intoarse capul spre institut, ochii ei panicandu-se usor. Harry isi dadu seama ca ceva ce venea din partea institutului o speriase pe Ann' din nou. 

Isi simti telefonul vibrand in buzunar si se ridica usor, deodata cu Ann'. O lua din nou in brate si porni inapoi printre copaci. Probabil ca Kai era mort de ingrijorare si nervos. Spera totusi sa nu inceapa sa tipe la el cat timp e si Ann' de fata. Ann' se linistise, dar incepu din nou sa tremure si Harry isi dadu seama ca nu tremura doar de frig, ci si de la boala. Il duru sufletul. Sa o simta atat de mica si firava in bratele lui era dureros, dar totusi placut. 

Iesira din palcul de padure si observara o masina neagra parcata langa camp. Kai era sprijinit de ea, cu telefonul la ureche si Harry banui ca il suna din nou. Vibratiile telefonului din urmatoare secunda ii confirma banuielile. Nu ii raspunse, nici nu prea avea cum. Kai inchise nervos telefonul si vazu cum inspira adanc. Lui Harry ii veni sa rada. Probabil ca il auzi venind, pentru ca se intoarse spre ei si ridica mainile in semn de usurare. Ramase sprijinit de masina, cu ochii doar la Ann' care avea chipul ascuns in pieptul lui Harry. Cand ajunse langa el, Kai facu semn spre Ann'.

  —Doarme? Vocea lui o facu pe Ann' sa se foiasca. 

 —Nu, e treaza. Multumesc mult pentru ca ai venit si pentru masina. Ii spuse Harry chiar in momentul in care Ann' isi intoarse fata spre Kai. Acesta isi mari ochii cand o vazu si inghiti in sec. Harry se incrunta, fara sa inteleaga aceasta reactie. Oare plangea din nou? 

  —Hei, Ann', uita-te la mine. Ii spuse el bland si Ann' isi intoarse capul spre el. Fiorii il trecura cand o privi in ochi. 

 —El este un prieten foarte bun care o sa ne duca departe de aici, bine? Ai incredere in mine? Ann' nu schita nici un gest, dar privirea ei ii dadu de inteles lui Harry ca totul era in regula. Kai nu mai spuse nimic, doar ii invita sa intre in masina.

*

  —Multumesc mult de tot, Kai. Ii spuse Harry dupa ce o aseza pe Ann' pe canapeaua din sufragerie. Kai aproba.

 —Ai nevoie de ceva? Cum ar fi haine? Ma pot duce acasa si ma pot intoarce. 

Harry statu cateva clipe pe ganduri. Nu dorea sa il puna pe Kai pe drumuri, dar avea nevoie de haine, atat pentru el, cat si pentru Ann'. Si mai avea nevoie si de medicamente. Ii spuse lui Kai ca avea nevoie de toate aceste lucruri si el aproba imediat. Ii mai transmise sa ii spuna Mirandei ca avea sa stea la apartament vreo doua sau trei zile pentru a cunoaste mai mult partea asta a orasului. Stia ca era o scuza buna de nimic, dar era mai buna decat nici una. Era convins ca totusi il va suna si atunci o sa gaseasca el o scuza mai buna. Ii mai spuse lui Kai sa ia cateva din hainele lui Mira si cateva pastile pentru gat si raceala, poi isi luara la revedere si Kai pleca. 

Dupa ce Harry inchise usa in urma lui, inspira adanc. Intorcandu-se, merse cu pasi mari pana in sufragerie. Episodul in care o crezuse pe Ann' pierduta il speriase foarte tare, si nu mai dorea ca asa ceva sa se mai repete. Dar Ann' statea cuminte pe canapea, stand cu spatele lipit de spatarul alb al canapelei, rotindu-si timid capul in toate directiile pentru a vedea cat mai multe. Cand ii simti prezenta lui Harry, Ann' se opri din analizat si inghiti in sec, lasandu-si privirea in jos. Harry stia ca Ann' se simte jenata, pentru ca si el se simtea la fel. Mereu isi imaginase momentul in care avea sa o scoata pe Ann' de acolo, dar nu se gandise niciodata ce ar face dupa si cu atat mai putin ce ar putea sa ii spuna. 

Cu inima cat un purice, se indrepta spre canapea si se aseza, privind-o. Se bucura ca Ann' nu incerca sa se indeparteze si nici nu parea speriata. Desi nu vorbea, ochii ei ii exprimau extrem de clar sentimentele si frica nu era printre ele. Ann' ramase uitandu-se la el si Harry isi scarpina ceafa, nestiind ce sa faca. Asta era prea ciudat. 

  —Poti vorbi? O intreba cu un glas mic si Ann' in privi putin confuza. Harry dori sa repete din nou intrebarea, dar apoi Ann' dadu incet, aproape imperceptibil din cap, ducandu-si mana la gat. Harry isi dadu seama ca o durea gatul si nici nu voia sa isi imagineze cat de tare trebuia sa o doara. Simti cum i se inmoaie inima. 

Era atat de mica, stand pe canapeaua asta mare. Harry dori dintr-o data sa ii ofere tot confortul, dar isi aduse aminte ca nu aveau haine. O tacere jenanta se lasara din nou intre ei, Ann' incepand din nou sa analizeze timid sufrageria. Harry se simtea oarecum intimidat de frumoasa fata de langa el. Nu stia cum ar trebui sa se poarte in preajma ei si nici ce sa spuna. Stia ca Ann' are incredere in el, dar nu deplina, si Harry nu dorea sa forteze nota. 

 —Ma intorc imediat, bine? Asteapta aici. Ii spuse el si se ridica atunci cand vazu aprobarea in ochii ei. Se indrepta spre un hol micut care ducea spre alte doua camere, o baie si un dormitor, si Harry intra in dormitor. Hainele lui Ann' erau rupte si murdare, Harry dorea ca ea sa scape de ele cat mai repede. Se intreba daca nu cumva lasase Mira haine pe aici, de la ultima vizita in apartamentul asta. Harry isi aducea aminte ca se plangea o data ca uitase niste haine aici si spera ca nu le luase inapoi. 

Deschise sifonierul plin de speranta si iata-le acolo, cateva haine negre si un plover maroniu. Harry zambi si scoase hainele. O pereche de colanti negri, o bluza subtire neagra si ploverul maroniu. Era exact ce trebuia. Arunca inapoi bluza neagra, luand cu el inapoi in sufragerie colantii si ploverul. 

O gasi pe Ann' intinsa pe canapea, si chiar si asa, ocupand un loc micut. Harry puse hainele pe un scaun si se apropie incet de ea. Ann' avea ochii inchisi si buzele usor deschise. Harry se intreba daca dormea, si dupa respiratia ei regulata isi dadu seama ca adormise din nou. Harry zambi, simtind inima cum creste in el. Se bucura ca ea dormea, avea nevoie de odihna. Cearcanele erau atat de proeminente si Harry stia ca nu aveau sa treaca prea repede. Totusi, corpul ei inca tremura usor. 

Ca ars, Harry se apropie de calorifer si ii dadu drumul, setandu-l la cea mai mare putere. Apoi, se intoarse in dormitor si lua patura de pe pat, invelind-o usor pe Ann'. Zambind, se aseza si el pe un scaun, privind-o. Era atat de fascinat de ea. Felul in care Ann' doarme i se pare adorabil, si ii placea sa o priveasca. Inca nu ii venea sa creada ca ea chiar era aici, in apartament, departe de locul ala. Harry spera ca momentele astea sa dureze pe vecie, sa nu mai existe Losture. 

Oftand, Harry isi trecu mana prin par. Avea sa il astepte pe Kai sa se intoarca cu hainele si pastilele, apoi avea sa ii propuna lui Ann' ceva de care spera sa nu se sperie. 

Avea sa ii propuna sa faca o baie. 

Ne citim la capitolul urmator! xoxo