La idiotii Creepypasta

Slenderman x Reader

N/A Urmeaza un capitol amuzant cred lol.

Ai auzit de Slenderman de cand erai mica. Mereu ai crezut in el, erai atrasa de el. El era... Singurul care credeai ca te intelege.
Dar totusi, ai vrut sa vezi daca chiar exista. Daca exista omul înalt și alb ca laptele, cu mainile si picioarele lungi care omoara oamenii.
Nu iți pasa că este un criminal. Tot ce stiai e că va fii mereu aici, pentru tine.
—Y/N la masă!
Mama ta iți întrerupe gândurile adânci despre al tău iubit monstru.
—Acum!
Mergi la mama ta. Era dupa-amiază si te decizi sa ieși afară dupa ce mănânci.
—Mama, vezi ca voi merge afară.
—Unde? Cu cine?
—Merg singura să ma plimb. Nu te îngrijora. Vin până la cină.
—Bine... Du-te.
—Mulțumesc!
Mergi și iți pui cateva chestii intr-un ghiozdan, pe lângă alea pui și apă și mâncare.
În celălalt capăt al orașului era o pădure unde nimeni nu a avut curaj sa meargă.
Te vei duce acolo. Știi că vei da de el acolo, nu conteaza dacă mori.
Ieși din casa și mergi spre pădure.
Peisajul de iarnă iese in evidența, razele soarelui rar zărindu-se pe zăpada strălucitoare, albă ca laptele și ca pielea lui.
Orice te aducea cu gândul la el: cuiburile de păsări, zăpada, oamenii, tot.
Deabia așteptai să îl vezi.
Deabia așteptai să îl cunoști.
Deabia așteptai să te omoare.
Tic...tac...tic...tac...
Tic....tac...tic...tac..
Tic...tac...
Sunetul ceasului de la mâna ta incepuse să se audă din ce in ce mai tare, odata ce te apropiai de pădure. Sângele iți fierbea in vene, ai vrut să il vezi, mereu vei vrea, vei vrea să mori ucisă de el.
Intri în padure unde era liniște. Nu erau animale, nimic. Doar copaci, zăpadă și liniște.
Mergi ce mergi până vezi o foaie agățată de un copac. Nu-ți vine să crezi ce vezi. Iei foaia și iți continui drumul.
Legenda e adevărata! Îl poți întâlni!
Erai fericită, foarte fericită.
Time-skip
Este 17:40 și ai găsit a 4-a foaie. Știi ca te urmărește dar nu te lași. Speri ca dacă îi colectezi foile îl vei impresiona. Vrei sa îl impresionezi.
Time-skip
Ai găsit a 7-a pagină. Este ora 20:30. A trecut ora cinei, nu conteaza asta având in vedere că o să mori.
Începi să te simți amețita. Îl vezi în spatele tău. E acolo.
Te pândește și te slăbește. Parcă îți ia energia.
Te-ai intors cu fața la el dar a disparut. În următoarea secunda simți o mână uriașă pe gâtul tau, gata să te omoare.
—Te...iu...
Nu apuci să zici tot, ți-a tăiat capul. Ești fericită ca ai murit în mâinile lui.
Acum, ești alt corp mort printre crengile copacilor. Ai avut o viață distractivă.

—Aceasta este povestea mamei? întreaba fiica ta.
—Da. A fost o persoana minunata.
—Cât de minunata?
—Foarte minunata.
—Atunci de ce ai omorât-o?