La idiotii Creepypasta

E.J x Reader #2

Sunt trimisa acasa unde il vad pe canapea.
—Ti-era dor?
—Lasa-ma in pace. De ce ma tot urmaresti?
—Nu am un motiv anume, spune ridicandu-se si venind spre mine.
—Termina.
—Altfel ce? Ma spui lui tati?
Mârai nervoasa.
—Am zis sa termini Jack.
El incepe sa rada si ma ia in brate.
—Niciodata.
Peste 3 saptamani
A plecat. Wow, nu l-am mai vazut de aproape o luna si mă bucur. Viața mea e iar normala.
Acum, merg pe un pod... La mijlocul podului este cineva. Nu poate fi el nu?
Păcat. Chiar el este.
—Y/N!
—Lasa-ma in pace.
—Ti-a fost dor de mine.
—Ba nu. Pleaca.
El mă prinde de mana si ma strange.
—Mă urasti asa de mult?
—Normal ca te urasc. Esti un criminal fara suflet.
—Atunci de ce te iubesc pe tine? Putem ramane impreuna mereu, mă ia in brațe strans, dacă ne sinucidem inpreuna.
—Ce?! Da-mi drumul!
Prea târziu. Deja sărise de pe pod cu tot cu mine.
Mă uitam la el si chiar inainte sa moara l-am auzit:
—Asta a fost felul in care am vrut sa mor...

N/A Poftim. Ce vreti ca (era o virgula aici) capitole noi?