Ajută-mă să trăiesc!

Capitolul 24

-Ce ți se pare că fac? Am întrebat arogantă și i-am făcut semn spre liceu ce era la doar câțiva metrii depărtare.

-Frumos! Mi-a venit o idee, dar sigur nu ești de acord, dar.... Rânji și se apropie de mine.

-Ce e? Am întrebat făcând un pas în spate.

Nu îmi răspunse, îmi prinse șoldurile și cu o mișcare mă urcă pe umărul lui.

-Kevin! Dă-mi drumul! Lasă-mă jos nebunule! Urlu la el cât mă țin plămânii făcând lumea de pe drum să ne privească mirați.

-Taci odată că nu te duc la spânzurătoare! Râse și mă trânti pe motocicletă apoi îmi trase gluga de pe cap lăsând la iveală părul prins într-un coc răvășit, îmi îndesă casca pe cap și până să apuc să realizez ce se întâmplă el deja încălecă motorul. Ține-te! Mi spuse ântorcându-și cul spre mine cu ochii sclipind de veselie.

-Kevin! Am strigat panicată. Eu nu...n-am mai apucat să fac vreo mișcare că ambală motorul iar când am simțit motocicleta pornind am icnit speriată și m-am înmins în Kevin înconjurându-i pieptul cu mâinile. Ușor, Tara că mă sufoc! L-am auzit râzând arogant. Îmi prinse mâinile și le dădu mi în jos și mi le strecură pe sub geaca de peiele e care o avea pe el apoi pe sub tricou. La dracu, la dracu! E atât de fierbinte! L-am simțit cum abdomenul i se încordează la contact cu pielea mea rece. Ce rece ești, Tara! A spus după ce m-a îndemnat să-mi unesc degetele între ele. Vreau să îți simt mâinile când se desprind în caz că-ți vine ideea de ați da drumul! A spus serios apoi a pornit-o de pe loc.

Mi-am strâns puternic mâinile pe abdomenul lui simțindu-i pielea catifelată sub atingerea mea. Mi-am lipit sândii de pieptul lui și am oftat. O făcuse intenționat? Știuse că avea să mă afecteze faptul că-i ating pielea? Al dracu...Dacă el se joacă cu mine de ce să n-o fac și eu? Am tras aer adânc în piept calmându-mă. Am privit întâi în jur până am ajuns pe un drum mai puțin populat. Acum era momentul. Mi-am desprins degetele și am dat să-mi trag mâinile de sub tricoul lui. L-am simțit cum se încordează tot și una dintre mâini i se desprinse de pe coarne prinzând-o pe a mea rapid și puse brusc frână.

-Tara! Ești nebună? Ți-am spus să te ții! Se răsti nervos.

L-am privit arogantă și m-am strâmbat amuzată de fața lui. A marâit si mi-a prins din nou ambele mâini pe sub tricoul lui și am oftat nervoasă.
   -Chiar te-ai speriat! Am concluzionat oftând.

-Da Tara, m-am speriat îngrozitor așa că termină cu astea! Spuse certător iar eu mi-am lăsat privirea în jos vinovată. Era prima dată când mă simțeam atât de vinovată fiindcă făcusem ceva rău și realizam că poate gluma mea nu fusese atât de bună nu? Data viitoarea am să iau o funie la mine și am să te leg de mine, ai auzit? Bombănii amuzat pornind din nou motocicleata.

Mi-am așezat capul pe spatele lui privind cum o luam pe un drum neasfaltat. Oare unde mergem? Era atât de încordat și nu înțelegeam de ce. Îmi simțeam degetele amorțite de cât de puternic îl țineam strâns și mi le-am mișcat ușor pentru a le dezmorți. Răsuflarea i se înteți și i-am auzit oftatul. Oare era același oftat pe care îl făceam eu când îi simțeam atingerea? Mi-am desprins din nou mâinile însă de data asta nu le-am scos de sub tricoul lui. Era atât de concentrat pe atingerea mea încât nu știam dacã chiar mai era atent la drum. Am început să-mi plimb o mână de-a mungul abdomenului lui încordat. Era prima dată când atingeam pieptul unui băiat, îmi plăcea atât de mult... Am urcat mai sus pe piept bucurându-mă de pielea sa fină. Toracele i se ridica și cobora alert sub mâinile mele curioase să descopere mai mult.

-Tara...i-am auzit vicea răgușită și m-am încruntat comfuză.

-Ce? De data asta nu ți-am dat drumul? Auzi? Dar unde mergem? Mai avem mult?