Annorexia [F.F - H.S]

Capitolul 35

Dar toate astea erau atat de departe acum. 

*

Cierra adora sa alerge prin acsta parc. Era mare, avea foarte multa verdeata si mereu era plin de oameni. Niciodata nu erai singura in acest parc. Si niciodata nu era singura care alerga. Parea ca foarte multa lume vine aici sa alerge si Cierra se bucura din cauza asta. Alerga deja de o jumatate de ora, si isi spuse ca era timpul pentru o pauza. Se aseza pe o banca goala, scotandu-si castile din urechi. Lua o gura de apa si isi inlatura transpiratia de pe frunte. Prin fata ei trecu o fetita, de vreo patru sau trei ani. Era foarte frumoasa. Avea parul blond, impletit in doua codite frumoase. Era imbracata cu o rochie de vara roz, superba. In mana ei micuta, tinea strans un balon in forma fetei lui Minnie Mouse. 

  —Uite iubito, ce printesa! Ii zambi Harry aratand spre o fetita care se plimba cu bicicleta. Era intr-adevar, o printesa. Fetita avea parul saten, si purta o rochita albastra, superba. Purta pe cap o fundita alba. Era adorabila. 

  «—E asa frumoasa! Raspunse ea privind fetita care pedala din ce in ce mai rapid, razand si tipand. 

  —Ador copiii atat de tare. Mereu mi-am dorit o fetita. Marturisi Harry si Cierra ramase surprinsa. Nu se astepta ca Harry sa vrea o fetita, mereu a avut impresia ca el isi doreste un baietel. Harry rase cand ii vazu expresia uimita si o saruta dulce. Cierra chicoti, apoi isi apropie buzele de urechea lui. 

 —Vrei sa iti spun un secret? Si eu doresc o fetita. O fetita carliontata ca tine. 

Harry isi apropie la randul lui buzele de urechea ta. 

  —Si cu ochi albastrii si frumosi, exact ca ai tai. » 

Fetita se opri langa ea si ii darui un zambet mare. Cierra observa ca dintii din fata lipseau, semn ca ii cazusera. Gasi asta adorabil. Apoi, fetita facu un gest neasteptat, intinzand mana care tinea balonul spre Cierra. 

  —Poftim! Ia-l tu! Ii spuse cu o voce extrem de dragalasa. Cierra simti cum se topeste si se prefacu extrem de surprinsa. Sau nu stia daca se prefacea, deoarece chiar era surprinsa. 

  —Eu? Dar e balonul tau, cum as putea sa ti-l iau? Ii spuse fetitei care chicoti. 

  —Eu vreau sa ti-l dau tie. E un cadou. Esti foarte frumoasa! 

« Esti atat de frumoasa, iubito! Atat de frumoasa incat ma doare uneori. Ii spuse Harry mangaindu-i parul negru. » 

  —Multumesc mult. Dar esti sigura ca vrei sa mi-l dai mie si nu vrei sa il pastrezi tu? E un balon foarte frumos.

Fetita aproba, clatinandu-si capul foarte rapid.

  —Ii voi cere lui mami sa imi cumpere altul oricum. Nu o sa se supere, stiu sigur. Mereu imi spune ca fericirea trebuie impartita cu ceilalti. Eu m-am bucurat cand mi l-a cumparat, sper ca te bucuri si tu ca ti-l dau.  

Uimirea Cierrei crescu atat de mult incat isi uita cuvintele. Fetita aceasta era atat de adorabila, si atat de desteapta. Era educata atat de bine si stia sigur ca atunci cand o sa creasca, o sa fie minunata. Coplesita de emotii, intinse mana si lua balonul. Fetita ii zambi din nou, fara dintisorii din fata. 

 —Multumesc enorm de mult. Esti o fetita minunata. Sa ii transmiti mamei tale felicitarile mele, cred ca si ea este la fel de minunata. 

Fetita dadu din cap, apoi pleca alergand. Cierra o urmari cu privirea si vazu ca se opri in fata unei femei la fel de frumoase. Aceasta o lua in brate si o saruta pe frunte. Ii spuse ceva, apoi fetita incepu sa vorbeasca foarte repede, gesticuland. Cierra chicoti, si le privi cum se indreptau amandoua spre iesirea din parc.