Angel body, demon soul (+18)

Capitolul 9

* James pov' *

Cum a iesit din masina am calcat pedala de acceleratie si am condus fara destinatie timp de 2 ore. Nu regretam ca i-am spus adevarul. Imi parea rau doar ca marturia mea a venit asa de tarziu.

Nu vreau sa ma gandesc la consecinte. La faptul ca nu va mai vorbi cu mine. La faptul ca ma va urî. Sunt sigur ca vrea sa se razbune pe mine, dar n-am s-o opresc. Cu ce scop!? Poate doar sa mai apuc sa i-o platesc lui Damian, fostul meu sef, cel care mi-a rapit ambele femei pe care le-am iubit cu adevarat.

In rest nu am niciun motiv ca sa mai continui. Nu mai am nimic pentru care sa lupt. In toti acesti ani, de cand am pierdut-o pe Laura, singurul gand care m-a tinut in priza a fost cel al razbunarii, dar acum imi dau seama ca a fost doar vina mea.

Trebuia sa fug cu ea in lume de cand am observat ca sefului meu nu ii placea gandul sa am o iubita. Am crezut ca nu o sa actioneze, ca tinea prea mult la mine pentru a-mi ucide si ultima farama de lumina din viata, dar pare-se ca m-am inselat amarnic. Am fost neglijent si am lasat-o pe Laura nesupravegheata cat m-am dus la Cody pentru a-mi pune ordine in sentimente.

Nici macar nu a primit o inmormantare decenta, ci, cel mai probabil, trupul ei a fost aruncat intr-o padure si sfartecat de animale. Parintii acesteia, dupa un an de cautari disperate, s-au resemnat si au ingropat un sicriu cu cateva dintre lucrurile ei, la capatul caruia au infipt o cruce de mormant.

A fost cea mai dureroasa zi din viata mea. Am asistat de la departare la scena. Cerul plangea alaturi de oamenii adunati cu zecile. Atunci mi s-a parut iar ca l-am vazut pe Damian.. Mi-am pierdut mintile in acea perioada, dar apoi mi-am format o echipa si mi-am reinceput "job-ul", adica sa fac trafic. Am devenit repede respectat de alti parteneri de afaceri, fiind deja cunoscut ca omul de legatura al marelui traficant Damian Sage. Am auzit ca acesta si-a anuntat retragerea si s-a facut nevazut.

Mi-am lasat capul sa cada obosit pe volan. Nu mai aveam putere sa continui. Am jucat un joc periculos, iar soarta m-a invins.

* Maya pov' *

-Maya! Doamne! De cand stai aici? De ce mama naibii nu intrii in casa? Si de ce arati de parca ai fost rapita, violata si aruncata inapoi pe Terra dintr-un OZN? M-a intrebat Josh alarmat, gesticuland frenetic ca un idiot.

Nu puteam sa il suport chiar acum. Mi-era prea frig, iar lacrimile mi-au secat in cele doua ore de cand stau pe scara din fata usii. Mi-am ridicat privirea spre fata lui si am putut citi cu usurinta ingrijorarea si confuzia. Nu mi-am schimbat deloc starea, ci parca am privit prin el. M-am ridicat si l-am ocolit, intrand in holul primitor si cald. Seara temperatura scade in oras, desi suntem inca in iunie.

Mi-am aruncat undeva pe podea incaltarile si geaca si am pornit spre scari. Nu mai puteam sa asimilez nimic din ce se intampla in jurul meu. Sunt prea obosita, iar toate lacrimile mi-au sters orice fir al gandirii coerente. Imagini si amintiri imi zburdau prin minte, dar nu ma deranja. De ce sa-mi mai pese? Am cautat-o atatia ani in zadar. Totul s-a spulberat intr-o secunda. Si nu sunt suparata decat pe...

-MAYA! Esti zombie? La dracu', proasto, raspunde-mi! I-am aratat degetul mijlociu tampitului care-si scuipa plamanii in urma mea si m-am trantit in pat. Somnul m-a cuprins imediat fiind epuizata de intamplarile din ultimele 24 de ore.

* Josh pov' *

-Doamne, ce idiot! La naiba! La naiba! Murmuram nervos in timp ce ma plimbam prin sufragerie. Ce a fost in capul meu s-o las sa se bage in rahatul asta!?

Mi-am dat o palma peste frunte si am continuat sa ma agit ca o gaina decapitata de colo-colo. Intr-un final, am luat cheile de la una dintre masini si m-am dus sa fac o plimbare. Puiul meu a adormit imediat, asa ca am invelit-o si am lasat-o sa se odihneasca. Ce i-o fi facut nenorocitul ala de a suparat-o asa de tare. Arata ca o fantoma, ca si cum nu mai era in lumea noastra, iar eu nu urlam in spatele ei ca un disperat in incercarea de a afla ce e cu ea.