Un fel de Cenușăreasă

Capitolul 1

În mod normal la ora asta aș fi fost într-un club pretențios din Micigan, sau poate în apartamentul meu cu o roșcată fierbinte ce îmi poate promite multe,dar astăzi este ultima zi din an și de altfel anul nou urmează să mă prindă într-un bar sau ceva de genul ăsta din pustietatea Greciei, aș putea să jur că sunt într-un deșert dacă nu aș avea marea imediat cum ies din aceasta încăpere plină de fum de țigări și parfum ieftin. Tamara privește îngrozită locul în care ne aflăm în timp ce Storm se îndreaptă spre o ușă din lemn ce parcă urmează să cadă. Tamara începe sa își roadă unghiile agitată în timp ce îl urmează pe amicul meu și de altfel, iubitul ei. Cei doi dispar în spatele ușii iar eu oftez și îmi pun ochelarii pe ochi trecând printre bărbații adormiți pe mese și câteva tipe foarte plictisite. Împing ușa cu piciorul și aceasta se deschide lăsând în urma ei un scârțâit enervant. În fața mea apare un hol nu foarte lung ce are în capăt o ușă alba. Cred ca cineva își bate joc de mine! La ora asta deja aș fi fost beat criță cu vreo tipă, dar nu și azi, azi trebuie sa stau aici, într-un bar infect și asta doar la insistențele lui Storm. Împing și ușa alba din spatele căreia se auzea un fel de melodii ritmate, melodii din altă parte a lumii, pare o melodie de prin Turcia.

În fața mea se face văzută o mare de oameni, lumini slabe atârnate de câțiva copaci de pe plajă. Sunetul apei este aproape acoperit din cauza melodiei, o fată este în centrul celor ce cântă. Curiozitatea mea mă împinge să mă uit la fată, astfel ajung să mă împing între oameni și într-un final reușesc să privesc spectacolul acordat de această brunetă. Purtând o rochie albă ce cade în valuri pe soldurile ei, ușor transparentă. Desculță cu parul alunecând pe spate și un breton lejer ce i se așează în toate părțile. Mișcările ei mă duc cu gândul la dansurile turcești, își mișcă mâinile constant și soldurile odată cu ritmul muzicii. Melodia se oprește brusc, iar ea parcă știind că urmează finalul se oprește exact ca sunetul muzicii. Ochii mei se lovesc de o pereche de ochi căprui, calzi, liniștiți. Obrajii ei sunt roșiatici din cauza dansului destul de obositor pe care la interpretat,își așează bretonul cu două degete și își trage de rochie în jos observând ca aceasta se ridicase. Cei ce cântau îi zâmbesc, iar ea bate palma cu cei trei bărbați dispărând undeva în mulțime.

-Rider , aici erai? Tamara te caută, zice că te sună cineva. Storm îmi atrage atenția și eu oftez urmând pașii lui ajungând în fața blondei agitate. Tine telefonul la ureche și îl depărtează de ureche atunci când se aude vocea mamei mult prea tare.

-Doamnă Foster, vă repet pentru a zecea oara, RIDER E BINE! strigă în telefon și mi-l întinde.

Evident ca tot ceea ce aud sunt reproșuri de genul:"Rider, e noaptea noului an și tu dispari cu prietenii tăi!" sau"Esti conștient că avem o grămadă de prieteni aici cu fiicele lor care întreabă de tine, ce o sa le zic eu acum? "și veșnicul" Nu te pot ține în frâu, semeni tot cu imbecilul de taică-tu! Nu ai nimic de la mine, nimic! ". Închid telefonul și îl arunc spre prietena mea.

-Ce e frate, Agata face crize? Zâmbește Storm.

-De parcă nu știi, ai noroc că tu stai cu tata... Eu însă sunt pricopsit cu toane zilnice, morală și pedepse... Ea încă mă consideră un copil de 16 ani cu toate ca am deja 19 ani. Are noroc ca nu am fugit de acasă până acum. Mă îndrept spre un butoi din care îmi umplu un pahar cu bere. Mă sprijin de un copac și tresar atunci când aud un râset din copac. Mă uit în sus și sunt lovit de o creangă, bruneta îmi zâmbește din copac, iar eu o privesc confuz. Stă cocoțată pe una din crengi, ținând în mână o creangă mica cu care m-a lovit în cap.

-Bună. O aud și ridic o sprânceană la ea. Scot o țigară din pachet și o aprind, trag din ea și ii zâmbesc brunetei.

-Bună. Menținând același zâmbet își schimbă poziția și se așează cu fața spre mine, stand întinsă pe creangă. Observ că acum poartă o pereche de pantaloni negri și un tricoul alb. Deșii e Decembrie, aici este mult prea cald pentru luna asta.

-Eu sunt Heather. O analizez și ea sare din copac, direct în fața mea. De unde ești? Nu pari de aici,te-am observat, vrăjitoarele mi-au spus că ești aici.

-Eu sunt Rider. Sunt din Micigan, nu întreba ce caut aici pentru ca habar nu am. Dar tu? Care e treaba cu tine și cu vrăjitoarele alea? Ridică din umeri privind spre apa.

-E complicat, eu sunt de originire din Turcia, dar am crescut în Grecia, cu bunica. Vrăjitoarele sunt cele ce îmi spun ce urmează să pătimesc, vrei să fi tu păcatul meu?

-Părinții? Întreb și calc mucul de țigara cu talpa piciorului. Păcatul lui Heather, nu mersi. Nu vreau să intru la corupere de minori.

-Mama e și ea din Micigan, dar tata e în Turcia. Mama și tata au avut o căsnicie frumoasă, dar cum Melinda nu voia sa îl împartă pe tata, iar religia lui îi permitea asta a decis sa pună punct atunci când eu aveam 14 ani. Nu l-am mai văzut de atunci, mama și-a refăcut viața cu un tip de la tine din oraș, un afacerist sau așa ceva, am o soră de 7 ani și trec pe acolo în vară. Și ce te face să crezi că sunt minoră? Am vârsta legală să conduc, am vârsta legată să mă tatuez. Am împlinit 19 acum doua săptămâni. Zâmbește și eu pufnesc.

-Atunci poate o sa ne vedem prin vară, majoro. O privesc și ea ridică din umeri privind spre paharul plin cu alcool din mâna mea și se strâmbă.

-Bere? Îh, oribil. De ce vă place vouă bărbaților lichidul ăsta? Întreabă ea privindu-mă cu ochii mari și eu oftez. De unde naibă sa știu eu, Heather?

-Habar n-am. Eu nu beau prea des, dar o fac mai mult de plictiseală. Bruneta pufnește și eu o privesc încruntat. Ce nu îi convine?

-Sigur că da. Și eu fumez doar de distracție. Haide amice, amândoi știm că astea sunt doar scuze. Fumează? Sa fiu al dracu' dacă mă așteptam la asta. Pare atât de oră, liniștită, poate genul de fată care ar putea să fie călugăriță.

Tamara are în fața noastră ținând un pahar de alcool în mână, abia reușind să-și țină echilibru, privind-o pe brunetă cu ură, aș putea să zic.

-Ri... Rider? Storm insistă să plecăm, ceva de tac-tu care o caută cu disperare pe noua lui iubițică. Haide, las-o pe copila asta și treci în mașină. O privesc pe brunetă și ea zâmbește, îmi face cu mâna, pe măsură ce mă îndepărtez de ea simt un gol în stomac. Poate asta a fost tot, poate trebuia să avem doar conversația asta și după să nu ne mai vedem vreodată. Oricum, niciodată ceva bun nu durează mult.