Annorexia [F.F - H.S]

Capitolul 32

  —Sigur mama. Ii raspunse si se ridica pentru a pune ceasca acum goala in chiuveta. Miranda surase in urma lui apoi il conduse pana la poarta. Isi puse mainile in jurul corpului, tremurand. Desi vara e foarte cald in San Francisco, diminetile erau destul de racoroase. Harry o saluta si se urca in masina lui alba, pornind-o. Miranda isi aduse aminte cat de fericit era cand si-a cumparat aceasta masina. Strangea bani de ani intregi pentru a o lua si cand reusi fusese in culmea fericirii. Bine inteles ca il ajutasera si ei cu niste bani, dar nu regretau. Harry era un copil extraordinar si merita fiecare banut cheltuit. 

Motorul masinii porni si Harry o scoase usor de pe alee. Claxona penru ultima data si pleca spre institut. 

*

Radioul era dat la un volum mare, Harry ascultand glumele facute de prezentatori. Autostrada era destul de plina si soarele deja aparuse pe cer, dandu-i lui Harry o stare relaxanta. Drumul fu unul destul de rapid si ofta cand intra pe drumul fara asfalt ce ducea spre institut. Portile de fier ii aparuta in raza vizuala si Harry le examina pentru a putea sa isi dea seama daca se poate sari peste ele. Erau inalte si avea gratii de fier, dar daca te straduiai putin, le puteai sari. Opri motorul masinii si dadu jos ochelarii de soare de la ochi inainte sa coboare. O vazu pe Sarah stand de data asta singura in fata usilor principale, zambind. 

Desi parea cea mai draguta fiinta la prima vedere, era si foarte inteligenta. Nu avea sa ii fie usor sa ia cheile de la ea, si inca incerca sa isi dea seama cum avea sa faca asta, chiar daca aseara ii spusese lui Kai ca el deja avea planul facut. Pasi spre ea cu pasi mari si ii zambi si el. 

  —Buna dimineata, Harry! Telefonul, te rog. Ii ruga ea intinzand mana, purtand o expresie jenata pe fata. Harry chicoti si ii dadu telefonul care ajunse intr-o punga de plastic sigilabila. 

 —Bun! Urmeaza-ma! 

Harry o urma in institut. Holurile erau pustii, doar din cand in cand mai trecea o asistenta. Pasii lor faceau ecou pe hol, acompaniati de sunetul manunchiului de chei din buzunarul vestei ei. Harry se intreba daca ar putea sa i le ia acum din buzunar, dar isi dadu seama ca era cea mai proasta idee posibila. Renunta. Ajunsi in fata camerei cu prosude, Sarah se intoarse spre el. 

  —Astazi trebuie sa cureti corpul A. Schimba-te, te voi ajuta sa alegi produsele necesare. 

Harry aproba si intra in micuta camaruta. Incerca sa se linisteasca. Fiecare corp adaposteau celule cu pacienti si Harry nu stia daca poate face fata la vederea atator oameni bolnavi si chinuiti. Isi rascoli putin memoria si isi dadu seama ca Ann' din pacat nu se afla pe acest corp. Dar asta nu insemna ca nu o va vedea. Dupa ce se schimba cu salopeta scortoasa, alese cateva produse pentru curatat impreuna cu Sarah. Il conduse pe scari pana la corpul A. Era un hol lung, plin de celule. Se auzeau doar mormaieli. Pe Harry il trecura fiorii. Din fericire, aici existau ferestre. 

Sarah puse jos toate produsele de curatat, apoi ii zambi din nou lui Harry.

 —Din pacate nu vei ajunge la pranz, dar iti voi aduce eu ceva de mancare. Si dupa ce spuse asta, Sarah pleca, lasandu-l singur. Harry se incrunta. Ii parea rau ca nu va ajunge la pranz, i-ar fi placut sa ii dea din nou lui Ann' sa manance. Avu impulsul sa inceapa sa urce din nou scarile pana la corpul D, dar decise sa faca macar putin curat, in cazul in care trece cineva pe aici sa creada ca e la toaleta. Ofta si incepu sa curete, dand cu matura usor. Incerca sa nu se uite in celule, dar era practic imposibil. In prima celula era o fata destul de tanara. Statea pe pat, intinsa, privind spre tavan. Respiratia ei era una usoara si regulata, semn ca dormea. Harry se bucura. Dadu ca matura incet, incercand sa nu o trezeasca. Celula de vis-a-vis adapostea o femeie mai in varsta care il speria pe Harry. Avea o cicatrice uriasa pe fata, facand-o sa arate straniu. Il atinti pe Harry cu privirea si Harry se infiora. Din fericire, femeia nu reactiona in nici un fel cat timp el dadu cu matura pe langa celula el.