Save me! #Finalizată

Capitolul 8

     Prezentul
    
         Lexie

  Nu pot să cred că m-a invitat la prânz. Adică acum că ne-am văzut nu e ca și cum o să ne ducem la un restaurant, o să comandăm ceva de mâncare , o să bem vin și o să povestim fiecare despre viața noastră. Să spunem tot ce am făcut în ăștia zece ani de când nu ne-am mai văzut. Adică de ce am face asta . E inutil. Nu trebuia să ne mai întâlnim niciodată . Iar acum că ne-am intalnit trebuie doar să ne prefacem că nu s-a întâmplat . Atâta tot .  Asta am să fac . Am să mă gândesc că nu e real . Că e doar in imaginația mea . Asta o să fac ., imi zic hotărâtă. Însă dacă vreau așa de tare să nu am de-a face cu el de ce mă gândesc doar la asta de când l-am văzut . Și de ce am simtit o strângere de inimă când l-am refuzat ?

***
-Iubito ? Ești gata ?
-Vin acum !
Imi pun cerceii, mă mai uit o dată în oglindă ca să fiu sigură că totul e perfect.  Rochia albă cu modele brodate și pantofii negri cu fundițe se asorteaza perfect . Iar rujul roșu dă o nuanță mai îndrăzneață la tot . Cobor scările unde , Cris mă așteaptă îmbrăcat elegant la costum .
-Areti divin, iubito !
Mă sărută.
-Și tu !
-Mergem ?
  Imi întinde brațul. I-l accept și plecăm. Avem de parcurs un drum de două ore până acasă la părinții mei , dar astăzi e ziua tataie așa că trebuie să fim prezenți . Casa e exact cum mi-o aminteam și părinții mei sunt exact la fel . Mai bătrâni dar la fel . Mama îl îmbrățișează pe Cris și pe mine dar nu înainte de a-mi aranja rochia pe un umăr unde era prea ridicată. Aproape că îmi vine să o plesnesc, dar mă abțin și ii zâmbesc .  În ultimii ani am incercat să fiu fica perfectă pe care ei și -au dorit-o mereu . Acum se puteau mândri cu mine .,, Adică uită -Te la ea , aveau să spună prietenele mamei de la salon . Arată mereu impecabil , uite ce păr frumos și îngrijit are . Uite ce pantofi de firmă. Ah , și lucrează la o firmă care ajută copiii cu cancer. Ah, cât de nobil . Iar iubitul ei ? E perfect . Fac un cuplu atât de minunat . Abia aștept să se căsătorească sunt sigură că o să aibe cei  mai frumoși copii " Mama și tata erau interesați doar de imaginea pe care o avea lumea despre ei. Eu aveam obiceiul să mă uit la continut, nu la ambalaj însă în ultimii ani , am trecut peste toate astea și am devenit mult mai superficială.
   Ajungem acasă in zori de la petrecere. Imi iau jos pantofii iar picioarele mele plâng de fericire . Pe cât de frumoși sunt pantofii ăștia pe atât de încomozi .  Cris vine în spatele meu și imi masează umerii  . Mă întorc spre el și îl sărut:
-Imi plac părinții tăi!
-Asta pentru că te adoră!
-Ei bine , eu le sunt recunoscător că au o fică ca tine!
Se apleacă și mă sărută . Il prind de cravată și i-o desfac . El mă prinde de păr iar sarutul nostru se adâncește. Mă ridică și eu chicotesc in timp ce urcăm în dormitor .

       10 ani în urmă

            Jared

    Lexie . Lexie.  Lexie . Fata asta imi invadează gândurile . Cum se poate ca  abea să o fi cunoscut și să mă gândesc atât de mult la ea ? Niciodată în viața mea nu am fost atât de atras de cineva . Niciodată nu mi-am dorit atât de mult să cunosc pe cineva. O privesc în timpul orelor și mereu ii zâmbesc când îi surprind privirea , dar ea se întoarce și roșeste. De când mi-a arătat cantina nu am mai apucat să vorbesc cu ea . Dispare mereu inainte ca eu să apuc să vorbesc cu ea .
   Însă vineri se pare că norocul ține cu mine . După ce se termină orele toată lumea aleargă în parcare spre mașini deoarece afară plouă cu găleata. Și eu fac parte dintre acei oameni. Oricum, merg spre casă când văd pe cineva pe trotuarul pustiu.  O recunosc imediat și opresc mașina. Deschid geamul .
-Lexie!
Ea își întoarce capul și se uita spre mine:
-Haide, urcă!
-Nu..ma duc pe jos..
-Haide, doar nu vrei să te duci prin ploaia asta !
  Stă o clipă pe gânduri apoi deschide portiera mașinii și intră. E udă leoarcă. Atât de udă încât părul i s-a lipit de față și are stropi de apă pe buze . Mă gândesc cum ar fii dacă m-aș apropia și le-aș linge...dar imi revin repede . Ce e cu mine ? Scutur din cap.
-Deci, unde locuiești?
-Peste două străzi ia -o la dreapta.
Fac cum zice ea și apoi când intru pe alee imi indică o casă. E o casă mare . Clar cea mai mare de pe strada asta . Ea își desface centura. Ezita o clipă inainte să deschidă ușa:
-Jared, mersi că m-ai adus acasă!
-Nici o problemă! Ne vedem luni!
-Sigur !
Iasă din mașină iar eu o urmăresc cum aleargă prin ploaie până când intră în casă apoi dau cu spatele și merg și eu sper casă.