Trecand peste toate astea imi vad de treaba mea fara sa dau importanta celor intamplate si fara sa pun la suflet rautatea persoanelor din fata mea . Mai aveam o ora si jumatate pana la bucuresti si incercam sa ma gandesc ca acolo ma asteapta o noua viata . Copilul noilor mei prieteni de alaturi incepe sa zbiara , aproape sa ii pocneasca pe parintii lui , din gura i iesind doar injuraturi la adresa lor . Parintii zambeau ca si cum erau mandrii ca au un asa copil educat . Parca acel tren era pe dos . Incerc sa iau o gura de aer asa ca ies pe culoarul renului unde se afla o coada interminabila pentru a petrece 5 minute de golire interioara in toaleta trenului. Astept la coada vreo 20 de minute dupa care intru . Era mai rau decat ma asteptam . Ultima data cand fusesem cu trenul fusese inainte cu 5 ani si credeam ca se schimbase ceva dar nu baia in loc sa arate mai bine , arata mai rau , mai disgratios , parca sa fugi de acolo si sa incerci sa te abtii pana la destinatie . In sfarsit ma spal pe fata si incerc sa ies din baie . Cand incerc sa ies dau peste o fata care aproape statea rezemata de usa care aproape cadea a toaletei. Ea cu un glas rastit imi spune sa fiu mai atent , iar eu cu un glas mai acid ii spun sa aiba grija unde se aseaza data viitoare pentru a nu ocupa caile de acces . Se uita cu o privire de parca m ar taia si de parca eu as fi de vina si pleaca in vagonul ei alaturat. Eu ma intorc la noii mei prieteni tarani unde gasesc copilul tolanit pe ambele scaune adica cel de langa mine si al meu . Ii rog frumos daca poate sa ia copilul pentru a ma aseza iar ei cu o privire uimita de parca nu era locul meu imi transmitea mesajul de a mi alege alt loc . Cu un glas bland ii spun ca nu am unde sa ma asez , dar in acel moment adevaratele trasaturi ale unui om fara caracter apar si imi spune:
- Atunci pleaca de unde ai venit ca doarme si nu il deranjam cand doarme
- Va mai rog o data sa il luati pentru ca ju am unde sa stau , iar eu am platit la fel ca si dumneavoastra pentru acest loc .
Nu dadea nici doi bani pe vorbele mele ba chiar mai mult se prefacea ca nu ma aude . Merg la controlor si acesta vine si ii spune femeii:
- Doamna va rog fiti politicoasa si eliberati locul baiatului
Femeia crezand ca eu glumesc se uita cu dispret la mine dar pana la urma isi ia odrasla in brate . Dar ce credeti ca a urmat dupa ce copilul s a trezit . Cred ca ati ghicit . Tipete si urlete pana a pus tot vagonul nostru si cele alaturate in picioare . Dupa inca o jumatate de ora se linisteste . Ma uit la ceas era 23:30 si mai aveam de stat o ora in acest tren ales parca de destin pentru a ma cali pentru ceea ce urmeaza in Bucuresti . Merg din nou pe culoar , locul unde se intalneau vecinii de vagoane , pentru a fuma si ultima tigare din pachet. Ma uitam la ea cu tristete si ma gandeam daca o sa mai vreau ce o sa mai fac pana la destinatie fara tigari. Cand usa vagonului se deschide cu un sunet ciudat si novator parca reparasera vagonul alaturat si il facuse ultramodern . Se zarii fata peste care dadusem la toaleta . Imi dadusem seama ca era chiar draguta. Merg la ea si imi cer scuze pentru ce s a intamplat la faza de mai devreme si incerc sa conversez cu ea , dar ea nici pic de bunavointa , stand cu mainile incrucisate in fata , semn de respingere totala, si ascultand cu dispret scuzele mele din suflet . Se uita prelung peste mine si aude un tipat din vagonul meu . Eu o asigur sa stea linistita ca nu se intampla nimic:
- E doar un copil neastamparat care asa a facit de cand s a urcat in tren.
-Cred ca toti din acel vagon aveti probleme cu comportamentul!
- Imi mai cer inca o data scuze dar chiar imi pare rau ca ti am vorbit asa
- Ok mai ai si altceva de spus?
In acel moment ma cuprinde o emotie puternica de rusine , un sentiment care ma facuse sa ma simt atat de prost in fata ei , incat am cedat locul de la "VIP" de fumat , loc pe care il obtineai cu greu trebuind sa astepti ceva timp pentru el, alteori asteptand degeaba ca oricum nu prindeas vreo particica din acel loc ,altei persoane . Ma intorc in vagonul "fericirii" unde copilul de data asta nu dormea dar sarea de pe un scaun pe altul de zici ca facea sarituri in lungime. Parintii incapabili de a oferii o educatie , se uita la el si il aplaudau , femeia glasuind la actiunile sale.
- Sportivul meu , o sa ajungi mare sportiv !
Tatal dand din cap cu o miscare usoara , aproba cele spuse de sotie si incep sa il aplaude . In mintea mea era un singur lucru : oare va trebuii sa ma cert din nou cu ei pentru a mi primii locul inapoi ? Se pare ca de data asta totul a fost mai usor deoarece friva de controlor i a impins sa faca lucruri ciudate pentru ei , cum ar fi acela sa respecte celelalte persoane din tren . Ultima jumatate de ora trecea foarte greu . Ma gandeam cum sa aflu numele fetei din tren . Ma fascinase frumusetea ei . Avea un chip atat de frumos incat cred ca pentru mine a fost dragoste la prima vedere, bine hai de la a doua ca prima nu a fost chiar in toate normele . Avea ochii albastri intens , parul brunet pe spate , imbracata intr o camasa alba inflorata si o fusta neagra de piele. Parea perfecta . In sfarsit rotile scartaite ale trenului se aud oprindu se , incetul cu incetul , iar noua mea viata de student parca incepea conpromitator dupa cele intamplate in tren . Merg iar pe culoar locul pe unde se cobora din tren cand o zaresc din nou pe fata cu chip angelic . Nu indrazneam sa o mai ibtreb ceva . Imi era prea rusine . Insa norocul a fost de partea mea , pe geanta ei fiind inscriptionat numele ei, Alexa Marculescu. Cobor din tren unde se simtea deja aerul poliat de capitala . Pa uit in stanga si in dreapta dar fata disparuse . Ma astepta un fost coleg de clasa si am luat un taxi pana la locul unde trebuia sa stam . Nu era un camin dar semana cu unul deoare in acea casa stateau doar studenti . La intrare pe poarta scria mare La Poetica Studenta. Am intrat si cand am vazut ce era acolo am ramas uimit .
