In acea noapte totul se destrama in viziunea mea onirica , totul parca se dezintegreaza in microparticule de cianura ce imi inund sufletul cu dezamagire si poate chiar frustrare , o frustrare neobisnuita pe care nu o mai simtisem inainte !
Ca tot vorbind de noapte . Ce semnifica noaptea pentru voi? Ce sentiment va induce ? Ce vedeti in noapte ? Ce mirositi in noapte ? Ce pipaiti in intunecatul amurg ? Pentru mine noaptea semnifica ceva obscur pe de o parte , ceva ce imi induce nesiguranta ca voi apuca ziua de maine , incertitudinea ca voi fii in siguranta pana voi trece pragul spre rasarit spre ceva nou . E ca atunci cand am fost in trenul care aproape imi marca viata, care imi schimba destinul . Acel tren care se pare ca m a dus pe un drum necunoscut , intunecat de intunericul noptii , luminat aivea de felinare ratacite in imensitatea neagra. Acel drum care se pare ca m a marcat odata ce va povestesc aceste lucruri. Lucruri pe care pe moment mintea mea era ca in calculator vechi ce nu poate procesa prea multe lucruri astfel nu intelegeam mare lucru de acolo. Nu intelegeam ca tot ceea ce mi se intampla se intampla cu un scop bine pregatit de Cel de Sus pentru fiinta mea . Dar hai sa trecem la miros , Mirosul.. noaptea miroase a moarte , a trupuri putrezite trecute in neant asteptand renasterea ce va veni odata cu regele astrelor . Miros lacrimi ce cad alene , ce cad spre josul magnet , spre adancuri tenebre . Miros frica copilului ce se ascunde in mine , frica de clovni ori de paianjeni, frica ce se risipeste peste caldura sufletului , inghetand totul in jurul lui . E ca atunci cand intr o camera mortuara si simti vaporii de putrezire cum iti inunda caile respiratorii nestiind ce sa faci mai repede sa scapi de el sau sa te obisnuiesti cu el.Ce pot spune despre pipait ? Simt cum mana mea atinge picioarele paroase ale unui paianjen , ale unui varcolac ce sta la panda in intunericul totauzit pana acum. Simt cum ating cealalta parte a sufletului meu , de multe ori acea parte care scoate ce este mai rau din mine la frica .Cu toate acestea ma simt cumva atras de el . Da el ! Cel care ma inspaiminta si imi etaleaza in fata cele mai cumplite cosmaruri . Dar este imposibil sa scapi de el , si cand spun imposibil ma refer la faptul ca dupa fiecare apus de stea incoronata cu mi si mi de grade celsius , vine ea , isi face efectul terorizandu-ma in adancul meu , incepand prin clatinarea mea pana la prabusirea propiriuzisa . Odata cu ea ,prabusirea , aduce multe altele ca si tepii veninosi ce stau infipti in spatele cocosat al unui om muncit , un om speriat. Insa tot odata parca fara el ma simt incomplet , ma simt ca un puzzel caruia ii lipseste o piesa fara de care algoritmul nu ar fi complet .
Cum sa nu suferi , sa nu simti acel sentiment ce te aduce in pragul disperari si cu un gest necugetat sa infigi mana ferma in par si cu o singura tragere parul tot sa fie smuls , acel sentiment ce iti transforma o singura lacrima in ploaia ce va sa vina pentru micile creaturi , ce poate transforma o viata in nefiinta , cand vezi ca visul tau se spulbera intr-o particula de secunda.O lacrima calda scrursa din ochiul insangerat de vremuri , o lacrima ce se raceste odata cu vantul adiind printre oasele mele fragile si neputincioase in fata fricii , in fata dezastrului. Cum de ajung mereu sa sufar , sa ma retrag in sine , sa ma inchid intr o cusca de diamant , insa cu un lacat de argila . Mereu m am intrebat .
Revenind la trenul care m a dus pe culmile fericirii , pe culmile succesului .Stateam linistit pe scaunul meu , loc pe care l am platit si l am rezervat exact cum au facut si celelalte persoane. Eram singur in minicompartimentul de 4 locuri . Tin sa mentionez ca , compartimentele nu era separate de vreo usa sau ceva clar observabil. Ele erau pe de o parte si alta a vagonului in numar de 10 , deci dupa calculele mele un vagon gazduia la capacitatea sa maxima cam vreo 40 de persoane . Cum spuneam cele trei locuri din asa zisul compartiment erau libere, insa aceasta circumstanta nu mai dura mult pana ce se pune langa mine o familie care la prima cedere fara sa fiu rautacios pare clasic rurala. Barbatul imbracat cu pantaloni negri scamositi si cu un plover ce astupa o camasa murdarita la capatul manecilor. Femeia ceva mai eleganta , bine poate prea mult spus eleganta avea o bluza neagra simpla cu urme de alb in jurul taliei iar in partea de jos atarna pana in podea o fusta maro rupta in partea de jos . Copilul era imbracat cu haine mai ok si cred ca asta conta cel mai mult . Primul gand era ca sigur o sa ma cert cu ei dar tot speram ca simturile mele sa ma insele. Stand si asteptand in tren pentru a ajunge cat mai repede la Bucuresti si sa scap de colegii de compartiment vad pe geam , acesta fiind singurul lucru inafara de luna pe care il vazusem in ultima ora , un felinar pe geam care palpaia si care dintr o data face o lumina puternica . M am speriat putin vazand lumina taioasa si neobisnuita pentru un felinar . Copilul colegilor s a speriat si a inceput sa planga , plansul tipator tinand o jumatate de ora in continuu. Indraznesc sa le dau un sfat spunandu le:
- S a speriat foarte tare, mergeti si spalati l pe ochi pentru a si reveni ,si asa cum auzisem la babele din sat ca e bine , leam zis sa ii scuipe si in san pentru ai trece de frica .
Barbatul se uita ciudat la mine si ma intreaba pe un ton de "gentelman " :
-Te a intrebat pe tine cineva ceva ? Vezi ti de drumul tau . Stiu si eu sa am grija de copilul meu .
In acel moment in mintea mea apareau intrebari de genul: oare se merita sa ajuti pe cineva? Oare se meriti sa mai fii bun intr o lume rea ?
