Viața lui Kylie

Capitolul 1

        Hei! Eu sunt Kylie, o fată nespus de încăpățânată și voioasă. Am 15 ani și locuiesc cu bunicul meu (Sincer, nu știu cum de mă mai suportă). Părinții mi-au murit când aveam doar 5 ani, într-un accident de avion. Nu vreau să mă afund în subiect, pentru că e prea sensibil pentru mine, așa că mă voi prezenta mai pe larg. Am ochii verzi și părul castaniu, cu șuvițe mov. Sunt destul de slăbănoagă și dacă mă vezi pe stradă ai zice că în secunda următoare o să mă ia vântul :)) .

        Îmi place aventura și nu mă vei găsi niciodată în casă! Urăsc școala, dar din păcate va trebui să merg în curând la ea. De fapt, la liceu. Intru în clasa a 9-a, dar nu am niciun chef. Vreau să îmi fac prieteni noi, dar nu și să stau în detenție până îmbătrânesc acolo.

        Au mai rămas două săptămâni din vacanța de vară și o să mă distrez la maxim!

        Kristen și Anna o să ajungă în curând la mine, ca apoi să mergem în parcul din centru, unde ies toți din orașul nostru. Am uitat să menționez; Ele două sunt cele mai bune prietene ale mele și suntem de nedespărțit. La propriu, facem totul împreună.

         Sună soneria și mă duc să deschid ușa; ele trebuie să fie.
   
      K: — Hei, Kay! Gata să agățăm niște tipi drăguți? zice Kristen, cu privirea ei de divă.

         Mda, Kristen e genul de fată cu nasul pe sus la prima vedere, dar când ajungi să o cunoști o să vezi că e super amuzantă și de treabă.

      A: — Kristen, asta ai vrut să faci și data trecută, dar tot ce ai primit în schimb a fost un mare reject de la toți băieții!

         Anna e tipa dură dar și mai retrasă de la noi din grup. Spune mereu tot ce are de spus, fără să mintă, pe față. Uneori te poate jigni fără să vrea, dar caracterul ei e unul de milioane.

       Eu: — Bună, fetelor! Hai să mergem! Să nu o facem pe Kristen să rateze ocazia de a mai fi ignorată încă o dată! spun eu în glumă.

       Am ajuns în parc, care e la doar cinci minute de strada mea, și ne-am așezat pe o bancă.

       K: — Jucăm adevăr sau provocare? îmtreabă Kris.

     Eu: — Am refuzat eu vreodată ceva ce conține "provocare" în el?

       A: — Bine, atunci mă bag și eu.

       K: — Ok atunci! Anna, te provoc să-
        Anna o întrerupe cu repeziciune: — Dar n-am ales provocare!

       K: — Știu, dar tu alegi mereeeu adevăr! De data asta, ai o provocare!

       Provocările lui Kristen sunt - scuzați expresia - cele mai tâmpite de pe planetă.

       K: — Îl vezi pe băiatul care stă singur la două bănci distanță de noi? Du-te și intră în conversație cu el!

       A: — Te-ai țicnit!? Nu o să fac asta, e un necunoscut! Kylie, fă-o tu, ție îți plac provocările!

     Eu: — Istoria se repetă... OK, mă duc. Urați-mi baftă.

     
        Asta e tot! Sper că e interesant și am reușit totuși să vă țin în suspans! Spuneți-mi cum vi se pare cartea până acum ❤