Din prespectiva personajului:
"Ești fără suflet!"- aud asta de ceva timp,dar nu mă întreabă nimeni de ce . O să spun fără să fiu întrebat!
Am avut și eu suflet,dar,al dracu,se simțea "acasă" doar în brațele cui nu trebuia . Așa că,ea a rămas acolo unde nu trebuie adică în inima mea ,iar eu sunt aici în mijlocul oamenilor care cred că eu sunt o persoană rece . Mai bine rece decât caldă și luată de proastă!
Oamenii buni,lu-ați aminte,nu vă încredințați iubirea persoanelor care n-ar da nici doi bani pe voi...
"Mai întâi iubești din milă,din îndatorire,din duioșie,iubești pentru că știi că asta o face fericită,și îți dai seama că nu-i loial s-o jignești,să înșeli atâta încredere. Pe urmă te obișnuiești cu surâsul și vocea ei ,așa cum te obișnuiești cu-n peisaj și treptat îți trebuie ție ca bărbat prezența ei zilnică."
Așa se renaște în ziua de azi o poveste de dragoste ,totuși femeia crede că din această simbioză sentimentală ,care e iubirea ea poate să-și ia înapoi numai partea pe care a adus-o ea fără să facă rău restului.
Trebuie să știți că,și iubirea are riscurile ei. Că cei care se iubesc au drept de viață și de moarte unul asupra celuilant,cică!
" Din punctul meu de vedere,o iubite mare se transformă în curând într-un proces de autodistrugere!"
YOU ARE READING
A doua față a suferinței
General Fiction" În definitiv,în " A doua față a suferinței" morala este: Nu trecutul unei persoane contează cu adevărat,ci experiența sa de viață și normal caracterul acestuia,dar cu toate acestea dacă veți citi cartea(și vă recomand să o citiți,este foarte frumo...
