Să avem o întrevedere în decursul căreia sa discutam despre totul semnificativ din unghiuri diferite.
Și poate ne vom descoperi interesul inițiat.
pubished at 2017/July/14
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
— Fred.. Arătă-mi ochii tăi. Ochii tăi si ceea ce se ascunde in spatele acelei sticle colorate, în adâncul minții tale ca să te cunosc o primă dată. Apoi să mor luând secretul tău cu mine într-un sicriu cu tifon roșu aprins, brodat cu negru și împodobit in cuie de argint.
Liniște! Probabil așa strigă fiecare gând al bărbatului agasat de femeia care îi stă mulată pe picior, continuându-se sublim cu vârfurile degetelor spre mâna lui calda și aspră. Auzul ei, așteaptă, de parcă atunci când va auzi cum îi trece sângele prin vene se vor opri la urechea ei, de pe coapsa lui, și îi vor șușoti secretul lui Fred. Dar poate nici roșul metalic din propriile vene nu îi știe secretul. Îl ține prea bine ascuns.
— Și dacă secretul nu există, Çécil? Caut și tot caut în fiecare celula a ființei tale un răspuns.. Nici în săpăturile expresiei din jurul ochilor tăi, nici în accentul zâmbetului din colțul gurii îmbrăcat în zmeură coaptă. Exista un secret scurs în existența noastră pe care nu îl putem distinge de noi..?
— Poate noi suntem secretul. De unde am plecat și până când am continuat ca să ajungem aici.
Femeia își asumă riscul de a abandona, dar e prea târziu. S-a înnecat în căutare. Așa că el o vede cum stă cu buzele întredeschise, respirând greu de parcă oxigenul nu-i ajunge până în plămâni și totuși tușește și îsi recăpătă privirea plictisită. În mintea lui Fred legându-se un șir de piese pierdute de-a lungul timpului.
— Noi suntem secretul, Çécil.. Din momentul în care ne-am cunoscut... Am trăit detaliile unei realități create de noi.. Noi suntem secretul!
Cuvintele lui o cuprind ca o teama groaznică cu mască de ameliorare a neliniștii continue pe care o simte de, acum, zeci ani împreună cu Fred. O trag cu totul spre sursa sunetelor pe care le aude, iar atunci când e atât de aproape încât să le simtă îi cuprinde buzele și îl aduce la tăcere plăcută.
— Dragul meu om..
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
