Să avem o întrevedere în decursul căreia sa discutam despre totul semnificativ din unghiuri diferite.
Și poate ne vom descoperi interesul inițiat.
pubished at 2017/July/14
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
— Vino la dans, scumpă Çécil! Vino să-mi obosești sufletul păcătos cu mișcări ușoare din talia ta învelită în satin sângeriu ca vișina coaptă. Îmbată-mă, Çécil.. Se apropie acuzând gravitația că-l trage mai aproape de buzele ei și îi suflă gentil următoarele spre ureche: "Îmbată-mă cu corpul tău, Çécil... Amețește simțurile imorale si fă-le să-nfloreasca sub imaginea trupului tău fraged."
Se preling vorbe și tentații în suflet femeii, făcând-o să tresară sub apăsarea respirației lui. Își încleștează mâna pe brațul ascuns de cămașă albă. Urmând să-și lase ființa moale la încredere celui care conduce dansul. Ajunge să-i sărute blând cu glezna micuță urechea bărbatului – ușor prea pasional pentru preferința ei.
— "Mon précieuse, labyrinthe... D'amour"¹ .
— Ăsta e dansul, dragul meu om; spuse femeia din adâncul pieptului cu voce joasă.
Lăsând piciorul subțire, dezgolit de rochia crăpată să revină ușor pe podeaua îmbrăcată în mochetă bleumarin, păstrează o privire pentru orice din jur în afară de ochii lui.
Talia ei este ostatica palmelor ferme, iar piele-i simte buzele pline pe umăr. Și urcă.. Și urcă..
Mâna ei neputincioasa îi atinge obrazul acoperit de aspru, iar cealaltă caută în zadar eliberare.
— Spune-mi, "ma précieuse, existence"² ... Există timpul?
— Nu exista. Noi toți l-am inventat.
— Poți fi sigura de asemenea afirmație, Çécil?
— Mi-aș fi dorit să cunosc timpul în eternitat, Să nu fie nevoie să deosebesc ziua de noapte. Să fiu martora oricarie minimale evoluții Care produsă să inducă mai târziu deducții;
— Suntem oameni, ființă arogantă! Timpul ne conduce; spune el în timp ce întoarce domnișoara cu fața la pieptul lui.
— Exista miliarde de perspective asupra unui singur minut din timp în jurul lumii. Timpul există fiindcă noi il măsurăm, Fred..
Femeia ridica privirea spre buzele lui și se apropie până oprește timpul. Aștepta două secunde și il păcălește pe domn că-i oferă un sărut în sfârșit. Dar s-a oprit.
— Cât a durat așteptarea..? Çécil păstrează un ton blând, privindu-l în ochi.
— Am simțit minute cum se înșiră in mintea mea; bărbatul surprins că inima-l trădează și de îndrăgostește.
— Doua secunde, omul meu drag.. Cat un univers.. Câți au murit sau născut în acele doua secunde?
O liniște le sugerează să calmeze diferendul, iar buzele femeii să-i atingă asprul obrazului. Continuă șoptind:
— Timpul nu există, Fred.. Există doar devenire. Preferată de istorici sub denumirea de evoluție..
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
