Cᴇɪ ᴀʟᴇșɪ

Epilog 1

- Tina! o repezi Ely.

Eric ieși îmbrăcat într-o bluză albă, o jachetă bleumarin și niste blugi de aceeași culoare. Ely și Tina se încruntară.

- Ce-i cu atâta zarvă? ieși ultima Kirra, îmbrăcată pe jumătate cu hainele de afară și pe jumătate cu pijamale. Tăcu subit când îl văzu pe Eric foarte serios, poziționat ca un munte în fața bietei de Tina.

Kirra porni spre Eric, privindu-l fix în ochi, fără nicio remușcare. Simțea numai răceală din partea lui, de parcă ar fi fost un congelator deschis, iar ea canicula din mijlocul verii.

- Acum pleci? trecu ea direct la subiect.

- Chiar acum, îi răspunse el sec.

Eric își închise ușa și plecă spre parter. Kirra îl urmă, făcând pași mai mari pentru a-l ajunge din urmă. Michael rămase pe hol, privind-o depărtându-se. Tina le comunică ideea fabuloasă a ei și a Elysei, iar aceștia stabiliră întrunirea acolo. Oare acum puteau dispune de o viață cât-de-cât normală?

- Unde te duci, Eric? îl întrebă roșcata înainte să iasă pe ușă.

- Undeva, Kirra...Undeva! se întoarse el spre ea, zâmbind puțin. Eric apăsă clanța.

- Nu pleci până nu-mi spui! împinse ea ușa la loc, iar Eric o privi ciudat. Kirra se uită la el furioasă și încruntată.

- Poate ar fi cazul să te liniștești..., îi răspunse el tăios și deschise ușa, împingând-o.

- Ce vrei să spui!? împinse ea la loc ușa, de abia putând să se împotrivească puterii lui. Eric își luă mâna de pe clanță și o apucă pe Kirra de mână, venind mai aproape de ea și făcând-o să se lipească de perete.

- Am văzut. Am văzut ce ai făcut când ai crezut că am murit. Dar am văzut și ce ai făcut când el era să moară, îi reproșă el crud. Îi dădu drumul la mână, trântindu-i-o de perete și ieși trântind și ușa.

Michael văzu ultima fază și coborî, îndată către Kirra, îngrijorat.

- Kirra, ești bine!? veni el spre ea și se uită la brațul ei. Avea o urmă roșie, care probabil se va transforma în vânătaie. Mamă, să vezi ce-i fac nemernicului! se înfurie Michael și dădu să plece după el.

- Nu, Michael, sunt bine! îi opri Kirra, apucându-l de mână. Michael se întoarse, iar ea își desprinse mâna din a lui.

- Mai fă-o o dată..., îi spuse el, uitându-se blând la ea.

- Ce? întrebă ea, deși știa bine la ce se referă.

- Asta, spuse Michael și-și împreună mâna cu mâna ei. Inima-i bătea nebunește, dar ea se îndepărtă de el.

- N-nu pot..., se poticni ea și luându-și mâna din a lui, plecă rapid la etaj, lăsându-l să se uite după ea.

***

Patru ore mai târziu, Carla intră în camera lui Oliver, fără să bată, astfel surprinzându-l fără nicio bluză pe el. Nu putea spune că nu se bucură de priveliște...

- Știi... Poți să bați și tu la ușă, iubito! Totuși puteam fi în fundul gol, îi spuse Oliver ironic.

- Și ce e rău în asta? rânji Carla.

- Carlaa! Nu mai fi obraznică, spuse el și își puse un tricou simplu, verde și subțire.

- Atunci fă-mă cuminte, îi răspunse ea, mușcându-și buza de jos. Oliver se repezi la ea și își lipi buzele de ale ei, încercând să-i stingă "focul".