Cᴇɪ ᴀʟᴇșɪ

Home, sweet home

   Trecură câteva secunde de când stătu așa, și deja modul în care se uita la ea se asemăna cu modul în care un psihopat se holbează de la depărtare, la următoarea victimă pe care și-o alesese, sau cu modul în care vânătorul își privește cu atenție prada.

   — Eric, ești ok? îl întrebă Tina, atingându-l puțin cu mâna în dreptul cotului. Aceasta stătea lipită de speteza patului Kirrei, lângă roșcată. Pe cealaltă parte, exact ca ea, stătea Carla ce o privea pe Kirra îngrijorată.

   Eric își întoarse brusc capul spre Tina, aproape făcând-o să tresară când îi văzu din nou, aceeași sclipire crudă în ochi. Nu mai zâmbea, iar pupilele își reveniseră la normal. Tina înghiți în sec și își lăsă privirea în jos, tot simțind cum o arde privirea lui Eric. Oliver se uita la el cel mai încruntat. Probabil așa l-ar fi privit și Michael dacă nu era atent la roșcată.

   Eric îi apucă mâna Tinei de pe brațul lui și strângând-o destul de tare, i-o aruncă în poală. Tina se abținu să nu scânească precum un cățeluș.

   — Ce-ar fi să mă lăsați singur cu Kirra! vorbi el, încleștându-și maxilarul. Îi atrase atenția lui Michael, acesta privindu-l cu ură, dorind să-l facă fărâmele, dar Eric nici nu se uită la el.

   — Pentru? îndrăzni Carla să întrebe. Eric își întoarse capul spre ea și o privi cu dezgust și dușmănie, cu ochii îngustați. Carla se uită la el confuză, neștiind de unde are atâta răutate în sânge.

   — E ok, răspunse Kirra și îi făcu cu ochiul Carlei.

   Carla oftă și se ridică, la fel ca restul, însă Michael nu. El era gata să se ia la bătaie cu Eric, dar Carla nu-l lăsă.

   — Hai, precin' drag! îl luă Carla de braț, ca o domnișoară de onoare. Michael se lăsă condus de ea, dar îl urmări cu coada ochiului pe Eric. Când ajunseseră în dreptul ușii, Carla îi șopti ceva.

   — Nu acum... Dar când va fi să fie, nu vei fi singur, îi zise ea, rânjind și îi făcu cu ochiul. Michael înțelese perfect și zâmbi, apoi Carla se îndreptă spre Oliver.

***

   — Te simți bine? întrebă Eric parcă forțat. Acesta se așeză lângă Kirra, în șezut. Iar privea sinistru în gol. Roșcata își puse mâna peste a lui, atrăgându-i atenția.

   — Sunt ok, dar sunt cam slăbită de puteri, îi răspunse Kirra sincer, zâmbindu-i.

    — Sunt aici să-ți spun că voi lipsi puțin. Am de rezolvat ceva foarte important. Mâine voi pleca în zori, îi spuse Eric și-și retrase mâna, luându-și privirea de la ea.

   Kirra nici nu apucă să mai zică ceva. Eric se ridică de lângă ea, cam brusc, și ieși rapid. Ea aproape rămase scufundată într-un ocean de confuzie și cu gura întredeschisă.

***

   — Ar trebui să dăm o petrecere în cinstea victoriei noastre! sugeră Tina.

   — Nu putem, Kirra e mult prea​ obosită. Și practic fără ea nu se știe dacă am mai fi câștigat. De fapt, unii din noi am fi duși demult dacă nu era ea, spuse Oliver serios, analizând situația.

   — Nu mai dramatiza și tu atâta! spuse Ely enervată și puțin invidioasă. Tina o înghionti cu cotul, iar unii din aleși îi aruncară o privire fulgerătoare.

   — Hmm... Ce ziceți de un film? sugeră brusc Carla.

   — Mi se pare o idee bună. Ce fel de film doriți? aprobă Oliver.