Pentru că sunt o leneșă sadea, iar întreținerea unui blog presupune muncă, m-am gândit să împart din multa înțelepciune pe care o posed (tocmai am zis o minciună, împușcați-mă) pe acest magnific site. Deci, spor la citit aberații.
Citiți până la capăt și după comentați. Vreau să văd ce părere aveți despre ce scriu eu aici.
După cum v-am promis acum ceva timp, azi o să țin o mică „prelegere" despre toată treaba asta cu clișeele. În mod normal, capitolul acesta ar fi apărut mai târziu, dar ceea ce a scris AntoanetaAntonov în „Ramblings" m-a determinat să mă grăbesc nițel.
Fiți atenți la asta:
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Ce înțelegem?
Că suntem niște clișee pe două picioare. Viața majorității oamenilor e un clișeu ce se repetă de la începutul lumii și se va repeta până la sfârșit.
Cum sună asta? Greșit.
Dragii mei, noțiunea asta de clișeu se aplică mai în detaliu, adică ce spun eu aici e că voi nu puteți să luați idei de-astea generale (fata timidă-băiatul rău, mafia, școala de corecție etc.), și să spuneți că sunt clișee. Clișeul, după cum ați văzut mai sus, e ceva banal, repetitiv.
Să luăm un exemplu.
„Nu spune că mă iubești" de AntoanetaAntonov și „Răul necesar" de Aiddda sunt două cărți bazate pe aceeași idee: fata timidă-băiatul rău. Ei bine, atât au în comun.
Spuneți-mi, au ceva banal, repetitiv, pe care să-l mai fi întâlnit și în alte părți de atât de multe ori încât a ajuns un mare clișeu? Răspunsul e nu, nu au.
Așa ajungem la ceea ce eu numesc clișee originale. Sunt acele cărți, și îndrăznesc să spun că pentru majoritatea cărților de pe Wattpad e valabilă chestia asta, care au la bază o idee ce vouă vi se pare clișeică, dar care evoluează într-un mod total original, cu personaje și întâmplări diferite de la o carte la alta.
Sincer mă-ntreb, ce înseamnă pentru voi o carte care nu e un clișeu? Suntem 7 miliarde de fraieri pe planeta asta; e imposibil, dar absolut imposibil să scrie cineva ceva în totalitate original, și asta nu o spun eu, e demonstrat statistic.
Acum, cel mai probabil voi cei menționați veți lăsa comentarii de genul „nu m-am luat de tine" sau „ce treabă ai cu mine?". Ei bine, oricât de răsuflată ar fi treaba asta, vreau să vă ajut să înțelegeți că irosiți timp prețios din viața voastră cu toate campaniile astea „hai să salvam Wattpad-ul." De la ce să îl salvăm?
Vă răspund imediat.
Ați mai auzit de dualitatea toporului? Vă explic eu. Toporul e o unealtă bună pentru că tai lemne cu el și îți faci un foc. Toporul e o unealtă rea pentru că poți omorî un om cu el. Deci, cum e? Rău sau bun?
Niciuna, gărgăunilor, niciuna. Nu toporul e rău sau bun, ci cel care îl folosește. Așa și aici, pe Wattpad. Dacă voi căutați autorii buni, socializați cu ei, faceți cercuri literare, le citiți cărțile, nu ați avea nicio treabă cu fraierii ăștia agramați care au cărți de sute de mii de vizualizări. Dacă 100.000 de oameni susțin o prostie, tot prostie rămâne, după cum afirmă un renumit psiholog sau ce-o fi el. Doar pentru că anumite lucrări sunt în top și au milioane de cititori, chestiile alea tot praf sunt, numai că pe noi nu trebuie să ne intereseze. Ne vedem de autorii noștri care ne plac, ne vedem de scris, de citit, și lăsăm prostimea în banii ei, vorba aia. Știți proverbul, „un prost aruncă o piatră în baltă și zece înțelepți nu pot s-o scoată". Cam așa și voi. La urma urmei, Wattpad-ul e exact ca atunci când a apărut, o platformă pentru cei care vor să scrie, indiferent de gradul lor de profesionalism sau de vârstă. Diferența e că acum aplicația e mult mai cunoscută, ceea ce sporește șansele să intre mai mulți fraieri pe aici; după cum am spus, asta nu ar trebui să ne încurce.
Și ce-s cu amenințările astea gen „te eliminăm de pe Wattpad" sau „îți ștergem cărțile"? Lucrați la echipa Wattpad cumva? Sunteți ambasadori? Sunteți hackeri? Nu știu dacă vă dați seama, dar sunteți niște simpli utilizatori ca alte sute de milioane. Cam trist, nu?
Nu știu câți ani aveți, voi și ceilalți inițiatori de campanii de genul, și nici nu îmi pasă, dar eu, în locul vostru, m-aș apuca de învățat și aș stăpâni noțiunile de gramatică și de ortografie înainte de a sări la beregata altora. De asemenea, aș scrie în română. Când mai văd chestii gen „cărți cringe", nu pot decât să mă gândesc cu milă la acel biet scriitor.
Ce am tot spus eu aici nu e propagandă pentru AntoanetaAntonov, nu e morală pentru voi, nu e vorbăraie scrisă din ură. Încerc să vă fac să înțelegeți că ce faceți voi nu va duce nicăieri fiindcă ideea pe care vă bazați e greșită.
La urma urmei, voi înșivă ați ajuns un clișeu, unul adevărat de data asta. Aveți toți aceleași principii, scopuri, victime.
