Limitless

3.The delinquent

Presenting:
*Will Jackson*: the reckless
*Maurice Duvoux*: the first target.

*Nate*

*8 septembrie 2017*

Sunt trezit de zgomotul deranjant de tare al telefonului meu, ce pornise o piesă intitulată: "Camera confesiunilor*.
Deodată o senzație de amețeală mă cuprinde când încerc să cobor din pat, dând cu mâna peste cutia cu pastile ale acelui tip straniu.
De la amețeală nu am realizat ce pastile erau, și crezând că sunt calmantele mele, înghit una și adorm instant. După câteva secunde mă trezesc într-o camera violet, cu diferite celule și un om cu înfățișare ireală în mijloc. Avea părul alb și ciufulit, cu chelie pe centru și fața ovală.
Nasul și urechile îi erau lungi si ascuțite asemenea unor pumnale, jar ochii îi erau mari cât farfurioarele de ceai, privind direct in sufletul tau! Nasul și urechile îi erau lungi și ascuțite asemenea unor pumnale, iar ochii îi erau mari cât farfurioarele de ceai privind direct în sufletul tău. Era îmbrăcat într-un costum mulat dar elegant, cu o postură cocoșată, sprijinindu-se în mâinile lungi, cu degetele ascuțite asemenea unor gheare. Încerc să mă apropii de el, dar cu cât mă apropii realizez că eram încătușat într-una din celulele din acea cameră violet.
- Ce dracu?! strig eu confuz și cuprins de teamă.
- Liniște deținut! Maestrul îți va vorbi!
Strigă la mine o fată de aproximativ 16-17 ani, mică de statură cu un ochi albastru și celelalt acoperit, îmbrăcată în haine de poliție și cu o armă ațintită asupra mea.
- Salutări Nathaniel! Probabil ești confuz în legătură cu ce se întâmplă în momentul de față, dar îți voi explica eu tot. Numele meu este Ivan. Eu mă ocup de reabilitarea deținuților din camera confesiunilor. În momentul de față  ai fost ales să treci prin probele de reabilitare. O să înțelegi mai târziu despre ce probe este vorba . Pentru moment te vei întoarce în lumea ta și vei primi pe telefon țintele.
Îți urez mult noroc, Joker! spune creatura și apasă pe un buton de pe masa sa.
- Audierea ta s-a încheiat, deținut!
Strigă asistenta sa, apăsând pe trăgaci, trezindu-mă pe podeaua din cameră.
Marcua urcase deja în cameră și striga la mine fără să vadă cutia de pastile.
- Haide odată! Trebuie să ajungi la liceu. Nu mai ai timp să mănânci.
Îmi iau repede ghiozdanul și bag pastilele înăuntru fugind către liceu prin ploaie. La un moment dat, mă pun la adăpost sub scara unui bloc, nimerind fix lângă Fox, însă nu apuc să o salut, căci profesorul de arte plastice strigă după ea, chemând-o în mașină. Observ cum se îndreaptă reținută către el, parcă speriată. Profesorul mă privește atent și parcă pentru o secundă fața i-i se preschimbă într-un monstru hidos, și închide geamul mașinii gonind către liceu.
De cum pleacă profesorul, un băiat roșcat, ras pe-o parte, îmbrăcat într-o jachetă de piele neagră, deasupra unui tricou roșu, cu stema unei trupe, și blugi negrii mulați cu lanțuri la buzunare, aleargă strigând către mașina profesorului:
- Duvoux! [Du-voa] . La naiba! Iar a luat-o pe Fox cu el! Nemernicul acela pervers! spune acest personaj venind lângă mine sub adăpost.
- Hei. Tu ești de la noi din academie, nu? Recunosc uniforma.
- Ești elev la Hope's Peak?
- Da frate! Numele meu este Will Jackson. Sunt din Campton. Învăț la academie de anul trecut.
- Nathaniel Loupin! Prietenii îmi spun Nate. De ce nu porți uniforma și tu?
- Ești nou sau ceva? Mi se spune Trill. Sunt considerat delicventul academiei din cauza nenorocitului de Duvoux.
Obișnuiam să fiu căpitanul echipei de baschet, însă, din cauza lui am fost dat afara din echipă, și toți din liceu mă consideră un nemernic, bun de nimic acum!
Totul din cauza faptului că m-am luat la bătaie cu el când voia să o abuzeze sexual pe fosta mea iubită, Danielle... Însă, cum are multe tablouri și sculpturi atârnând pe zidurile marilor galerii, toți au închis ochii în fața abuzurilor pe care le face.
La naiba cu tine, Duvoux! strigă el nervos, lovind cu pumnul în zidul magazinului.
- Ce aiurea! Ar trebui pedepsit!
Oricum, noi nu întârziem dacă mai stăm mult aici?
- Nu te teme. Știu o scurtătură după colț. spune începând să fugă pe o alee întunecoasă care ducea către liceu, așa că mă iau după el și intrăm în liceu, fiecare fugind către clasa sa.
Eram atât de concentrat la ceea ce mi-a spus Will... Profesorul de arte plastice este un pervers psihopat, și nimeni nu face nimic? Este îngrozitor!
Însă cum eram prins în gândurile mele, nu puteam fi atent la ora de sport, când unul dintre colegii mei de clasa venea cu mintea de Rugby către mine, pentru a mă placa. În puținele secunde ce le aveam pentru a reacționa, corpul meu începe a se mișca singur, prinzându-l pe coleg de piept și picior, aruncându-l peste spatele meu pe jos, și mă pun în gardă. Deodată toți colegii devin atenți și încep a șușotii: Ai văzut cum l-au aruncat? El trebuie să fie noul elev, cel cu cazier pentru asalt!
Este periculos. Ar trebui sa fie închis! Bietul băiat, va fi luat la bătaie de un criminal. De ce li se permite criminalilor să umble liberi în academie?!
Profesorul de sport fuge către mine și mă prinde, pentru a nu-l răni pe tipul de jos mai tare.
- Nathaniel! Oprește-te în secunda aceasta!
- Dar nu îi fac nimic!
- Lasă mâinile jos! Strigă el la mine înainte de a fi întrerupt de râsul băiatului de jos ce începe a își da jos casca și a se ridica.
- Nu e mare lucru, Prof! E vina mea pentru că nu m-am ținut pe picioare.
- Totuși frate, ai niște reflexe al naibii de precise! spune Trill, strângându-mi mâna și râzând, în timp ce antrenorul îmi dă drumul.
- Îmi pare rău dacă te-am rănit în vreun fel!
- Stai liniștit, frate. Se întâmplă tot felul de accidente în sportul ăsta totuși, ora se termină imediat. Vii cu mine pe acoperiș? Vreau sa vorbim ceva.
- Umm.. Sigur.. spun confuz și mă duc după el pe acoperiș după terminarea orelor.

Era lângă ventilatoare, sprijinit de ele, jucându-se cu telefonul.
Părea oarecum supărat.. Avea fața palidă și moleșita. Mă apropii încet de el și îl bat pe umăr, salutând. Deodată tresare parcă trezit la realitate. Se uită atent la mine și apoi îmi răspunde la salut.
- Frate! Nu te mai furișa așa pe lângă oameni, ai putea fi rănit.
- Scuze. La ce te gandeai?
- Chiar.. devine deodată serios și de ridica la mine, privindu-mă în ochi. Arată-mi te rog ce aplicații ai în telefon.
- Bine.. E totul ok? Îi dau telefonul deschis.
- Știam eu! Deci nu este o greșeală. Ești un ghost! La fel ca noi. Acum mai avem nevoie doar de unul pentru a putea începe.
Strigă el entuziasmat, arătând către o aplicație din telefonul meu, că logo având o pălărie neagră cu o flacăra sub ea, ce ținea locul fetei posesorului său, într-un fundal hipnotic, dat de nuanțele de roșu și alb ce atrăgeau atenția. Nu mai văzusem aplicația până în momentul respectiv.
- Ce este asta? N-am mai văzut-o până acum. O fi un virus?
- Nu? Încă nu te-a contactat Greg?
Trebuia să te contacteze înainte să îți apară aplicația pentru a îți oferi masca! Nu te-a contactat niciun bătrânel cu fața de goblin când ai luat prima dată pastilele?
- Pastile? Bătrânel cu fața de goblin? Ivan! Vorbești de liderul camerei confesiunilor? Cel care te ține într-o celulă când îți vorbește?
- Ce? Nu! Greg e un bătrânel cu fața de goblin, ce se ocupa de împărțitul arcanelor! El mi-a dat arcana Chariot! Oricum ... Trebuie să discutàm mâine despre asta pentru că pari cam nou , ne vedem pe acoperis după ore !
-Um... Ok.spun confuz si plec către casa.

-Iar ai ajums cam tarziu! Ai face bine să nu-mi faci necazuri sau vei zbura direct! Strigă Marcus la mine si mă trimite in camera mea .
Mă întind in pat privind cerul înstelat pe fereastra din camera cufundat in nelămuriri ...CE SE ÎNTÂMPLĂ?...

*Acesta a fost capitolul cu numarul 3 . In urmatorul va aparea al 4-lea personaj cu Arcana magiceanului. Iar echipa va incepe prima lor misiune! Imi pare rau ca a durat asa mult insa am cam tot editat...**