Persoana potrivita

25.Față în față cu adevărul

Sahim povestește:

-Ce dracu, cauți aici?!-Spun furios, vrând să mă înfig în el; Sara oprindumă; strâgândumi mâna puternic, lângă ea.O privesc blând, gen: mă descurc eu cu el, iar ea doar tace și strânge din dinți.

-Am venit să-mi cunosc fiica.-Spune idiotul de cântăreț, eu strângândumi pumnii pe lângă corp.

-Nu ai nici o fiică, David.-Spune Sara, curajoasă; făcând un pas în față și fixându-l pe idiot cu privirea, surprinzându-mă și făcându-mă să mă simt și mai mândru că e soția mea.

-Ba sigur că am, Sara; dragă.Sau...-Spune idiotul, și brusc o văd în ușă pe fiica mea; care ne privește pe toți, confuză.

-Iubito, nu e...-Spun eu, crezând că ne-a auzit; Sara uitându-se la ea, șocată și speriată.

-Mamă, e...adevărat?!-Spune ea, iar Sara înghite în sec.

-Mich, nimic nu e..-Spune Sara printre sughițuri, în timp ce David o analizează din cap până în picioare.

-Deci tu ești...-Spune idiotul, mie venindumi să-i sparg mutra idiotului.Fac un pas în față, însă Sara îmi agață încheietura; oprindumă și făcândumă să mă simt cel mai neputincios om de pe fața pământului; în timp ce idiotul zâmbește larg, și-mi admiră comoara; din fața ochilor lui.

-Vin-o, Sara.-Spune șatena, înaintând curajoasă spre fiica noastră; care lăcrimează.

-Oh, deci te numești la fel ca și..-Spune idiotul de cântăreț, iar eu îmi pierd răbdarea; făcând un pas în față-către el-și pocnindu-l zdravăn, reușind să-i întorc mutra cretinului, la spate.

-Lasă-mă.Acum, știu motivul pentru care te-ai purtat așa cu mine, mereu.E din cauza lui, nu?!Sau poate, cine știe.Poate chiar, nici măcar nu sunt fiica ta.-Spune bruneta, plângând; șatena privind-o tăcută.La dracu, de ce nu face ceva s-o împiedice să plece; sau măcar să-i șteargă aceste idei..tâmpite, din minte?!

-Sara, nu vorbi prostii; ești fiica mea.-Spune deodată șatena, bruneta zâmbind ironic în colțul gurii.Asist ca la un spectacol, și jur că nu pot reacționa.E de parcă aș fi..nu știu, hipnotizat; iar prezența idiotului de David, nu doar că înrăutățește situația; dar mă și înfurie din ce în ce mai rău.

-Am nevoie de timp, și aer.-Spune bruneta, deamăgită; fără să mă privească, și o văd cum pleacă.Fac un pas spre ea, strigându-i numele; însă când văd dolul din ușă; mă opresc.O furie uriașă pe șatenă, mă cuprinde; iar eu simt cum încep să pierd controlul.La dracu, dacă nu plec de-aici; jur că bat pe careva.

-Sahim, unde..-Spune șatena, observândumă cum îmi iau lucrurile și plec din cameră; fără s-o privesc; încercând să mă oprească.Însă, la dracu; nu.De data asta, nu mă poți opri; domnișoară ospătar, îmi spun, și ies rapid din cameră.

...

Sarah povestește:

Nu pot să cred că m-au mințit.Bine, poate că pe mama o crede-am în stare de așa ceva; dar pe tata!?Nu, pe el; niciodată.Și jur că dezamăgirea față de ei, e atât de mare; încât nu știu dacă-mi voi reveni vreodată.

Au lovit atât de tare în sufletul meu de copil, încât am simâit cum rămân fără aer; dacă mai stau să ascult...debitațiile acelui...cântăreț.Plângând, am ieșit din casă scriind un mesaj pe care l-am trimis rapid; apoi am plecat pe stradă, în căutarea unui taxi.

Cu ochii în telefon, calea mi-a fost întretăiată brusc de-o mașină; iar când am ridicat privirea, l-am văzut pe unchiul Alex privindumă cu zâmbetul pe buze.La dracu cu "problema" dintre mine și el, mi-am spus; și am urcat în mașină.