Cᴇɪ ᴀʟᴇșɪ

The battle is coming...

   — Ieși imediat din camera mea! se răsti Tina roșie la față de furie și chiar rușine.

   — Doamne, Tina! Îmi pare așa de rău! Jur că n-am vrut s-o fac!!! își regăsi Ely vocea, încercând să-și explice greșeala.

   — Am spus să ieși afară, acum!! mai repetă Tina o dată.

   Ely înghiți în sec, simțind un gust amar în gură, cel al regretului și al vinovăției. Acesta o ascultă, pentru a nu înrăutăți situația și plecă spre camera ei.

   Oliver era lipit cu fruntea de ușă, cu privirea în jos, spre Chanel care se trezise. Acesta bătea încet cu pumnul în ușa Elysei. Ely ieși din cealaltă cameră și se încruntă când îl văzu pe Oliver așa. Chanel se îndreptă spre ea și îi sări în brațe. Abia atunci Oliver o observă.
  
   — Oh, în sfărșit! Îmi amorțise brațul! Ely, te roog, faci ceva pentru mine? o repezi el.

   — Sigur. Dar ce-i cu graba asta? îl întrebă Ely confuză, chiar râzând de starea lui.

   — Ok. Îmi poți face un buchet de flori!? îi spuse el disperat. Ely ridică o sprinceană, rânjind.

   — Pentru cine? fu curioasă ea.

   — Ăm...Carla! se rușină el, ducându-și mâna la ceafă, cu privirea în pământ. Elysa chicoti.

   Ea își murdări un deget cu sclipiciul din săculețul ce era atașat la cureaua blugilor curcubeu. O lăsă jos pe Chanel, iar pisica mieună deranjată. În următoarea secundă, făcu să apară un buchet frumos de flori multicolore și parfumate, în brațele lui.

   Oliver le privi încântat. Acesta o îmbrățișă, din senin, pe Ely, stâlcind din neatenție puțin o floare.

   — Mulțumesc, Ely! Ești cea mai tare! Oliver sări în sus entuziasmat, arătând cu degetul spre ea și îi făcu cu ochiul. El se întoarse și fugi spre camera lui. Ely se înroși la față de atâta râs.

   Ea întră în cameră, acompaniată de pisică. Probabil Chanel avea ceva să-i spună...

***

   După ce aranjă mai bine buchetul și după ce se îmbrăcă frumos, acesta se afla plin de emoții în fața ușii ei.

   Își dregă glasul, își verifică mirosul și mai aranjă, pentru ultima dată, cămașa. Deja îl tăiase transpirațiile.

   Își luă inima în dinți și-și spuse: "Ai o singură șansă. Folosește-o acum." Apoi bătu în ușă. Ea nu răspunse. Mai bătu încă de cinci ori, dar tot nu-i răspunse nimeni.

   — Carla, sunt eu, Oliver! Știu că ești acolo! Trebuie să vorbesc cu tine..., îi spuse el și mai așteptă un timp, apoi iar începu. Ok, să nu crezi că renunț! O să vin chiar acuum! Ok? Dă-te la o parte că o să fac bucățele ușa! Să nu zici că te-am avertizat!! Vin acum!!

   — Ce naiba faci acolo, Oliver? vorbi Carla cu gura plină de înghețată.

   Oliver sări cât-colo speriat și scăpă un țipăt, de parcă fusese electrocutat. Carla se înecă cu înghețată, din pricina crizei de râs.

   Carla coborâse la parter pentru a lua cutia cu înghețată. Părul blond i se mai închise la culoare, fiindcă iarna era pe drum, și era aranjat într-un coc ciufulit. Însă ochii ei căprui-ciocolatii erau la fel de aprigi și fermecători ca întotdeauna. Nu era machiată, iar buzele ei nu mai erau așa roșii. Dar tot era frumoasă.
 
   Purta un hanorac cachi închis, cu două șnururi albe de la glugă. Avea niște pantaloni de aceeași culoare, stil pijama, largi și puțin mai lungi decât măsura ei, cu print milităresc. În picioare avea doar o pereche de șosete pufoase.

   — Ce? îl întrebă Carla, după vreo cinci minute bune, în care Oliver nu făcu altceva decât să se holbeze la ea, iar ea doar să mănânce din bolul cu înghețată.

   —  Ăă...Mai ții minte ce s-a întâmplat când te-ai panicat, iar eu te-am sărutat? o întrebă Oliver, tremurând.

   —  Dăă, nu am alzheimer! pufni Carla amuzată de aspectul lui. De ce naiba porți cămașă cu sacou la ora asta? continuă ea, chicotind și mai luă o linguriță de înghețată.

   Oliver se înroși tot la față și își dădu seama cât de stupid arăta. Chiar dacă nu era întocmai momentul cel mai potrivit, Oliver scoase la iveală buchetul cu flori din spatele său, surprizând-o pe Carla.

   — Buchetul ăsta este pentru cea care mi-a ajuns la inimă. Mai avea puțin și se punea în genunchi ca s-o ceară în căsătorie.

   — Ei bine, cine-i ghinionista? întrebă Carla râzând, dar apoi tuși înecându-se cu înghețată.

    — Tu, îi spuse el direct, fără pic de amuzament, întinzându-i buchetul. Carla păru că se înecă și mai tare.

   Blondina se opri din tușit și din mâncat. Oliver era cât se poate de serios, în pofida tuturor lucrurilor. Carla chiar fusese luată prin surprindere. În mod plăcut? În mod neplăcut? Cu siguranță nu era a doua variantă.

   Aceasta zâmbi și luă buchetul în mână, aruncând o scurtă privire asupra lui. Nu prea îi plăceau ei florile, dar cele din partea lui nu le putea refuza. Oliver zâmbi și el în colțul gurii, neînțelegând răspunsul ei.

   Carla îl puse pe Oliver să-i deschidă ușa de la cameră cu cheia. Aceasta îl chemă înăuntru și-și lăsă bolul și buchetul pe dulăpiorul mic de lenjerie.

   — Mă mir că nu ți-ai pus cravată, Oli! îi spuse ea și rânji, privindu-l profund. Ar fi fost mai ușor să fac asta..., continuă Carla și-l trase de cămașă mai aproape de ea, desfăcându-i-se câțiva nasturi din greșeală.

   Inima lui Oliver stătu să-i iasă din piept, când buzele lor se lipiră într-un sărut pasional. Vocea Carlei, poreclindu-l "Oli" îi răsuna în minte ca un ecou.

   " Oli mă cheamă de acum..." își spuse el în gând.

***

   Kirra coborî la parter pentru a-i pregăti ceva lui Eric. Nu era fericită, dar nici foarte tristă.

   În timp ce lucră la bucătărie, auzi o ciocănitură în ușă. Își aminti că locuința lor nu mai era invizibilă și că probabil cineva se rătăcise și voia ajutor.

   Deschise ușa, uitând să se uite vizor și nu descoperi decât o cutie lată din carton. Luă cutia înăuntru și închise ușa cu grijă. Roșcata puse pachetul pe masa din bucătărie și-l deschise.

   Avu un șoc. Deja se obișnuise să aibă șocuri dese. În cutie era un tort în forma unui cap de extraterestru, cu glazură albă. Se poate spune că lupta le bătuse la ușă... 

   Așadar, în trei zile aveau să se lupte pentru soarta omenirii...

______________________

Suntem locul 3 în SF! Mă mir că am stat așa mult locul 2, iar acum n-am scăzut așa tare. Deci, precum v-am spus în capitolul anterior, ne vedem peste maxim "o săptămână"(asta dacă nu prind net). Pe curânddd!