Începutul

12 1 0
                                    

Era 18 aprilie 1988. Era ziua în care a început totul. Am castigat biletele pentru o croazieră, pe Titanic, la un concurs de desen. Plecarea era la ora 12:30. Eram foarte entuziasmată, vroiam sa fiu punctuala, dar am intarziat din cauza tatei. După ce mama a murit, tata s-a schimbat. A devenit un alcolic, eram foarte stresata. Odată ajunsă pe Titanic, încercăm orice îmi trecea prin minte, să scap de privirea tatei. Dar nimic nu prea mergea. Vasul de croaziera era atât de mirific, nu degeaba era supranumit Vasul Visurilor. Era Raiul pe Pământ. Profitam de orice ocazie, să schițez orice persoană, orice obiect. Credeam că nimic nu poate fii mai frumos. Dar m-m înșelat. Atunci am văzut cel mai frumos si chipeș băiat din lume : Nick. Era un băiat care provenea dintr-o familie cu resurse materiale foarte înzestrate. Privirea mi-a rămas fixată pe el timp de câteva minute, dar și el ma privit. Știam că nu o să am nicio șansă să vorbesc cu el. Nick face parte din clasa superioara iar eu, ei bine, eu sunt inferioară lui. Nu știam ce să fac, mă gândeam tot timpul la el. M-am certat cu tata foarte rău atunci. El mi-a spus că nu fac nimic decât să îmi ocup timpul cu schițe, si sa salivez după băieți. Mi-a spus că sunt exact ca mama, ca sunt o femeie cu moravuri ușoare și că mai bine muream si eu cu ea. Dar mama nu era așa, era foarte sociabila, era bună la suflet, si na iubea foarte mult, ceea ce nu pot să spun același lucru și despre tată. În seara aceea am alergat plangand pe toată puntea până la sfârșitul vasului. Am urcat balustrada, si am vrut sa ma arunc în apă. Dar nu am observat că am trecut pe langa Nick. El stătea pe o bancă și admira stelele. Auzindu-ma pe mine plangand si fugind, a venit înspre mine. Eu eram gata să sar de pe balustrada. Dar atunci a apărut Nick. Mi-a spus să nu sar. Evident, i-am spus să nu se apropie, dar el continuă să vină încet spre mine. Apropiindu-se de mine si intinzandu-ma mana, m-a convins să nu sar. L-am luat de mână și el a încercat să mă tragă peste balustrada. Dar atunci, când am urcat balustrada, am călcat pe rochie si am alunecat. El încă mă ținea strâns de mână și încerca să mă ridice. Eram speriată. Mi-as spus să încerc să mă ridic, si atunci am trecut de balustrada si am ajuns amândoi pe punte, stand unul peste celalalt. Aveam privirile fixate unul spre celalalt.  Nu știam ce să fac, cum sa ii mulțumesc, așa ca l-am luat în brațe. Atunci am simțit o senzație de siguranță. M-am prezentat în fața lui, spunandu-i ca ma cheamă Ema Smith. S-a prezentat și el. Eu sunt Nick Dawsen. Si de aici a început o frumoasa poveste de dragoste.

You've reached the end of published parts.

⏰ Last updated: Jun 11, 2017 ⏰

Add this story to your Library to get notified about new parts!

Îmbrățișarea ApeiWhere stories live. Discover now