Annorexia [F.F - H.S]

Capitolul 22

Drumul fu unul linistiti, nici unul dintre ei nu vorbira, amandoi fiind scufundati in ganduri. Kai se gandea la mama lui. Nu vorbise deloc cu ea ieri si se simtea vinovat pentru asta. Avea sa o sune cand va ajunge acasa la Harry. Se mai gandea si la discutia lor de acum doua ore. Initial nu dorea sa accepte, dar Harry il ajuta deja prea mult si se simtea destul de jenat oricum. Faptul ca o sa il ajute cu treaba asta mai elimina din sentimentul de jena. Si mai era si curiozitatea pentru fata asta. Spera ca o sa aibe in curand ocazia sa o vada. 

Harry era extrem de bucuros ca prietenul lui se decisese sa il ajute. Speranta ii reveni si acum simtea ca, avandu-l pe el ca ajutor avea sa reuseasca. Avea sa isi scoata micuta de acolo.  

O gasira pe Miranda in bucatarie, stergand masa. Zambi dulce cand ii vazu intrand si se repezi sa ii ajute cu plasele. Se oferi sa le faca un mic dejun copios si gustos, iar baietii fura de acord. Se asezara la masa si incepura sa vorbeasca despre lucruri banale, Kai povestindu-i despre mofturile lui Harry la supermarket. Miranda rase si ciufulindu-i parul fiului ei ii explica lui Kai faptul ca lui Harry nu prea ii placea sa faca cumparaturi. 

  —O sa va rog sa ma scuzati, trebuie sa o sun pe mama. Nu am vorbit cu ea ieri deloc. Spuse Kai si se ridica, in timp ce Miranda si Harry ramasera in bucatarie. Urcand scarile, intra in camera lui si a lui Harry si se arunca in patul prietenului sau. Cauta in lista de contacte numarul mamei sale si suna. Dupa doua tonuri mama lui raspunse si inima i se umplu de bucurie si pace auzind glasul fericit al mamei sale.

  —Kai, baiatul meu! Ce faci? Cum esti? Esti bine?

 —Sunt bine mama, sunt bine! Dar tu?

  —Acum ca te-am auzit, sunt bine. Vorbi femeia duios si Kai simti cum ii vine sa planga. Vorbira despre ziua de ieri si despre activitatile lor. Mama lui ii povesti cum la magazin se intalni cu doua femei ce il sustineau pe Kai si care erau furioase pe primar. Lui Kai ii paru bine sa auda asta. Nu ii pomeni despre rugamintea lui Harry si in ce tocmai se bagase. Stia ca este periculos si nu ar fi vrut sa o ingrijoreze. Nu o sa ii spuna niciodata. Nu o sa aibe de unde sa afle, totul o sa mearga bine in operatiunea asta. Vorbi cu mama lui mai mult de o jumatate de ora. Ea ii povesti planurile ei pentru astazi si nazbatiile pe care le facea noua ei pisicuta. Kai nici nu simtea cum trece timpul, atunci cand vorbea cu mama lui timpul parca nu mai exista. Cand isi terminara convorbirea, Kai isi baga telefonul la incarcat si iesi pe usa. Fu lovit din plin de un miros imbietor de omleta si sunca si stomacul lui incepu sa urle. Punandu-si o mana pe burta, puse piciorul pe prima treapta a scarii pentru a cobori dar fu oprit de un suspin. Incremeni, ascultand cu atentie. Se incrunta cand mai multe suspine se auzira si se intoarse, cautand sursa zgomotelor. Incremeni si mai tare cand isi dadu seama ca suspinele vin din camera Mirei. Inghitind in sec, se apropie de usa intredeschisa a fetei, ascultand. Suspine peste suspine. Stomacul i se stranse. Plangea. Rau. Primul instinct a fost sa il cheme pe Harry, dar apoi isi dadu seama ca ar inrautati situatia. Al doilea instinct fu sa plece, dar nu putea. Nu mai vazuse sau auzise o fata plangand asa de rau, si cand stia ca era vorba de sora lui Harry pur si simplu nu putea sa plece. 

Puse mana pe clanta si in ciuda faptului ca (,) constiinta ii urla in cap sa nu intre, o apasa si intra usor in camera. Suspinele continuara si isi dadu seama ca Mira nu il auzise. Intra complet in camera intunecata. Camera era una mare si spatioasa. Avea trei pereti albi si unul mov, pe care era desenat un copac si niste crengi ce acaparau tot peretele, fiind impodobite cu diferite fotografii. Biroul era ordonat, cu multe canute pentru pixuri, creioane, carioci si pensule de machiaj. Un laptop statea inchis in mijlocul biroului, alaturi de un pahar de apa. Noptierele aflate pe o parte si pe alta a patului erau aproape goale, aflandu-se pe ele doar niste veioze acum stinse si un telefon. Pe canapeaua asezata intr-un colt se odihneau mai multe reviste de moda. Patul, imens de doua persoane era plin de paturi mari si pufoase, iar sub paturile mari putea vedea o silueta tremurand.