Annorexia [F.F - H.S]

Capitolul 21

  —Ce fel de fata, Harry? Harry deschise ochii dar totusi nu se uita la Kai.

 —Ea... ea este...o pacienta. Dar jur, nu e nebuna. Kai ramase blocat si Harry il privi abia atunci, muscandu-si buza de ingrijorare si emotie.

  —Deci stai sa inteleg. E pacienta intr-o institutie pentru oameni cu boli mentale, dar totusi nu e nebuna? 

  —Boli mentale si fizice, Kai. Nu e nebuna.

 —Atunci e ranita? Harry ofta ametit. 

  —Nu. Adica, e anorexica si depresiva, dar nu e nebuna. Nu are handicap mintal sau lucruri de genul. Kai simtea cum i se invarte capul. Anorexica si depresiva. Asta suna groaznic.

 —Ok, si tu imi vorbesti despre fata asta pentru ca...?

  —Pentru ca vreau sa o scot de acolo. Si am nevoie de ajutorul tau. 

Mirarea lui Kai ajunsese peste limita si incepuse sa se intrebe daca nu cumva Harry incepea sa isi piarda mintile.

 —Sa o scoti de acolo?! Harry, e acolo dintr-un motiv, primeste tratament pentru asta! Harry rase in sinea lui. Stia ca asta o sa spuna, dar avea sa isi schimbe parerea imediat ce o sa vada minunata Losture. 

  —Tocmai de aceea am de gand sa mergem pana acolo. Vreau sa te convingi singur ca merita sa ma ajuti. Kai se incrunta si inainte sa mai apuce sa spuna ceva, Harry baga cheile in contact, aducand masina la viata. Isi puse rapid centura si alese sa nu mai spuna nimic. Desi la inceput avea indoieli, Harry era cat se poate de serios si stia ca asta este o chestiune serioasa. Drumul dura in jur de 15 minute, timp in care nimeni nu scosese o vorba. Harry era macinat de temeri si ingrijorare. Stia ca era foarte posibil ca si Kai sa il refuze, dar asta nu insemna ca nu putea spera si ca nu putea sa o faca si singur. Kai se gandea la tot ce ii spusese Harry pana acum si la situatia asta care nu ii placea. Harry dorea practic sa faca ceva ilegal. Inainte, Kai ar fi acceptat imediat, fiind un adept al rebeliunii si placandu-i sa incalce reguli, dar dupa tot ce se intamplase in viata lui, nu mai era asa sigur ca dorea sa mai faca scene de rebeliune. 

Dupa cele 15 minute de mers, masina se opri in fata unor porti mari de fier, ruginite. Kai se incrunta confuz. O curte imensa se afla de partea cealalta a portilor, iar in curte domnea o cladire mare, din piatra dura si gri, cu turnuri inalte. Nici urma de ferestre. Doar o usa de lemn. Kai ramase incruntat. Ce era asta? Parca trebuiau sa mearga la Losture.

  —Harry, ce naiba e...Incepu sa vorbeasca, intorcandu-se spre el, dar isi inghiti cuvintele cand ii vazu privirea. Si abia atunci realiza ca statea in fata institutiei.

  —La naiba, asta e institutia? Vocea lui Kai era plina de surpriza.

  —Mda, ai in fata ta renumita institutie de boli fizice si mentale, Losture. Harry murmura, privind cutia de piatra. Kai nu mai spuse nimic, analizand institutia. Cu siguranta nu trebuia sa arate asa. Parea ca face parte dintr-un film de groaza, cu siguranta cineva ar filma aici pentru asa ceva. Curtea era si ea una nu prea buna, multe pietre mari, lemn si gunoi acoperau stratul subtire de piatra si fu surprinsa sa vada cateva flori pe langa gardul facut din piatra, de asemenea. Turnurile mari aratau inspaimantoare si geamurile erau fumurii din cauza murdariei. Totusi, putea sa vada niste umbre. Inghiti in sec si il privi pe Harry.

  —Nimeni nu ar trebui sa stea in locul asta, mai ales ea Kai. Arata mult mai rau in interior, crede-ma, am fost acolo. Nimic nu e normal acolo. Kai se cutremura.

 —Trebuie sa ajutam toti oamenii astia. Sunt oameni nevinovati, parasiti aici. Trebuie sa o ajutam pe ea.

  —De ce tocmai pe ea Harry?

 —Eu...nu stiu sigur. Stiu doar ca o vreau afara din locul asta. O vreau in siguranta. Kai isi ridica o spranceana fara sa mai scoata o vorba. I se parea ciudat ca dorea cu atata ardoare sa scoata o fata de acolo. Si brusc se intreba cum arata fata asta. Stia doar ca era anorexica, probabil arata ca un schelet. Stomacul i se intoarse pe dos la gandul asta, dar totusi il intreba.

  —Cum arata ea, Harry? Harry zambi.

 —E frumoasa Kai. Daca nu ar fi anorexica, ar fi superba, cu parul ei negru si lung si ochii ei albastrii si uimitori. Are o figura de copil, si chiar este un copil. Un copil abandonat in infernul asta. Are un nas micut si rotund si niste buze mari si pline. Din pacate nu ti-o pot arata, nu am nici o poza si nici nu putem intra deocamdata, dar te asigur ca este frumoasa. Kai aproba tacut. I se parea ciudat sa auda lucrurile astea din gura lui Harry, avand in vedere ca vorbeste despre o alta fata si nu despre Cierra. Nu ar fi crezut ca o sa mai auda aceste cuvinte din gura lui. Si acum ca se gandea la ea, isi dadu seama ca descrierea acestei fete misterioase semana cu Cierra. Par lung si negru, ochi albastri, nas micut si buze mari. Oare Harry dorea sa o scoata pe aceasta fata de acolo pentru ca semana cu Cierra? O vedea pe Cierra in ea? Spera ca nu. Nu il intreba nimic despre asta. Poate ca totusi nu semana cu ea, poate ca era doar o coincidenta.

  —Si cum o cheama?

 —Ann'. Micuta Ann'. Tonul lui Harry fu unul dulce si Kai se mira auzind micutul alint. 

   —Dragut. Fu tot ce putu sa spuna si Harry aproba, apoi se intoarse catre el.

  —Trebuie sa ma ajuti, Kai. Locul asta nu e unul sanatos pentru nimeni. 

 —Si cum ai de gand sa scoti pe cineva din locul asta? Arata ca o fortareata, la naiba.

  —Nu stiu inca, dar voi gasi eu un plan. Tot ce am nevoie este un ajutor, cineva pe care sa ma pot baza. Nu voi reusi singur, si chiar trebuie sa o scot de acolo. Locul asta e groaznic. Kai putea sa vada disperarea din ochii lui Harry. 

 —Nu stiu, Harry, pare periculos, si in plus am deja mule probleme pe cap, unele in plus nu m-ar ajuta cu nimic. Imi pare rau. 

Ceva se rupse in Harry. Toate sperantele lui s-au dus pe apa sambetei si sansele sa reuseasca ceva erau din ce in ce mai mici. Dar nu il putea invinui cu nimic. Avea dreptate. Ceea ce vrea sa el sa faca este periculos, si Kai oricum are deja destule probleme. Nu ar putea sa se ierte daca ar i-ar aduce si mai multe probleme. Asta nu insemna ca avea de gand sa renunte. Avea sa faca totul singur. Fara ajutorul nimanui. Isi promisese lui insusi si ei ca avea sa faca asta, si asta o sa faca.

Aruncand o ultima privire spre Institutie, porni din nou masina, dar fu oprita de mana lui Kai care o scoase din contact. Harry se incrunta si isi privi prietenul care il privea deja cu o sclipire salbatica in ochi.

  —Stii ce? La naiba, o sa te ajut!

Ne citim la capitolul urmator! xoxo