Prietenul meu imaginar.

Cearta

Cand am iesit afara din biserica i-am spus fratelui meu sa plece.
Eu: Vreau sa ma mai plimb prin padure.
Zack: Bine, dar sa vi mai tarziu sa mananci.
Eu: Bine.
Am mers spre padure, ma indreptam din ce in ce mai aproape de mijlocul paduri.
Eu: De ce ma urmaresti mereu?
Jack: Nu stiu, imi place.
Ai vrea sa imi cunosti parinti, sunt si ei vampiri, sa vi la cina.
Eu: Eu sunt cina?
Jack: Ti-am spus ca nu mai mancam oameni.
Eu: Bine.
Jack: Parinti tai--
Eu: Sunt morti.
Jack: Inteleg.
Eu: Nu! Nu ai cum sa intelegi !
Nimeni nu are cum sa inteleaga!
Jack: Liza...
Eu: Nu lasa-ma! Vrei doar sa iti bati joc de mine, nici nu stiu de ce vorbesti cu mine, de ce ma urmaresti !!!
Oprestete! Nu ai nici un drept sa vorbesyi cu mine despre asta! NU! NU AI DREPTUL ASTA! PLEACA!

M-am intors si am plecat, sangele fierbea in mine, doar nu suport sa vorbeasca cineva despre asta. Nu, mai ales el, nu are dreptul asta, nu il va avea niciodata.
Eram asa nervoasa.
M-am trantit pe jos ,punandu-mi genunchi la piept. Am inceput sa plang de nervi.

Jack POV

Drace, ce dracu mi-a venit! Cum sa ii spun asa ceva...
De ce inderpatez tot ce iubesc!
M-am prins de cap si am dat cu pumnul intr-un copac, acesta avea o gaura mare in interiorul lui acum.
Ahhhh...de ce ma deranjeaza asa mult cand Liza e trista, de ce ma bucur asa mult cand e fericita?

Liza POV

Dupa ce m-am oprit din plans am mers sa ma mai plimb. Ce as vrea acum ca Daniel sa fie cu mine.
Mi-am pus gluga de la pelerina in cap si am mers prin padure, asta ma linistea putin.
Fara sa imi dau seama am ajuns in oras. Si nu era  zona buna a orasului.
Cand am vrut sa ma intorc intr-o clipa m-au inconjurat niste sarlatani. Era niste adolescenti periculosi si rai, baieti de care trebuie sa te feresti cu ori ce pret.
Am inceput sa ma dau cativa pasi in spate, ei se uitau la mine.
- Hey micuto, ce cauti aici. Sti esti frumusica...
Eu: Va rog, lasatima in pace, va rog.
- Sa te lasam in pace, nuuu, nici de cum. Ce vreti sa ii facem baieti?

In acel moment sari Jack in fata mea, ridica mana in sus si toti baieti din jurul meu au picat pe jos la vreo 5 metri de noi.
Ma prinse de mijloc si incepu sa zboare, ma lasa jos in mijlocul paduri.
Eu: Multumesc. Spun tinand capul in jos.
Jack: Imi pare rau Liza..
Eu: E ok. Multumesc.
Jack: Nu suportam sentimentul sa stiu ce urmau sa iti faca acei baieti.
Ma prins de mana.
Se uita la mine.
- Iartama, stiu ca ti-am spus lucruri oribile, stiu ca am fost rea, sunt bipolara si cateodata nu ma pot stapanii mai ales cand vine vorba de parintii mei.
Sunt nervoasa apoi fericita, sunt, sunt o ciudata.
Inainte sa mai apuc sa spun ceva ma lua in brate si ma stranse tare.
I-am raspuns dupa un moment la imbratisare.

Jack: Diseara vin dupa tine, sa nu mananci.
Eu: Bine.

Stiam ca se refera, sa i-au cina cu familia lui. Am mers acasa si m-am dus direct in camera mea sa ma schimb.
Stateam si ma gandeam la atatea lucruri.