Prietenul meu imaginar.

Privesc din umbra

Eu: Cred ca ar trebuii sa plec... Spun inchizand ochii si intorcandu-ma cu spatele.
Cand m-am intors disparu-se.
Cred ca mi-a ajuns, merg acasa.
Am pornit spre casa. Cand am ajuns era deja ora 13:00.
Daniel: De ce ai plecat?
Eu: De ce? Nu stiu, poate pentru ca cel mai bun prieten al meu ma uraste din nu stiu ce motiv.
Daniel: Cum ai putea crede ca te urasc? Sa nu te mai gandesti niciodata la asta. Incruntandu-se, dar apoischita un zambet de impacare.
Daniel: Te-as lua in brate acum, dar sti tu, sunt o fantoma.
Eu: Daaaaa...
Unde e Zack?
Daniel: Sus, de ce?
Eu: La el in camera?
Daniel: Nu.
Am fugit in camera mea.
Zack se uita la mine. Avea un desen in mana.
Eu: Ce cauti in camera mea!?
Zack: Ce e cu desenul asta?
Eu: Iesi!
Zack: Ce e asta?
Eu: Nu stiu, am desena-o intr-o zi, nu e nimic.
Zack: Ok, eram doar curios.
Eu: Curiosi mor repede.
Zack: Atunci cred ca o sa mori repede.
Eu: Iesi!
Zack: Ai nevoie de bune maniere.
Eu: Ce!? Scuzama, dar nu cred ca eu sunt aia care cotrobaie prin lucrurile altora!
Zack: Cine eu? Niciodata. Spune razand.
Eu: Iesi afara!
Arunc cu o perna in el.

Am incercat sa adorm, dar simteam ca nu pot, asa ca m-am pus in patul lui Zacksi m-am pus langa el.

Zack: Deci cine era baiatul?
Eu: Il cheama Miron. E de treaba, locuieste cu mama lui.
Are 13 ani.
Zack: Tu vei face 13 ani peste o saptamana!
Eu: Stiu. Insa nu va fi nu stiu ce. Va fi ca o zi obisnuita.
Zack: Cine stie, poate vei avea o surpriza. :)
Eu: Noapte buna Zack.
Zack: Noapte buna.
M-am culcat.
Pe la mijlocul serii m-am trezit.
In fata patului statea Jack, se uita la mine, nu imi vorbea.
M-am frecat la ochii si disparu.

Super acum am si vedenii, cred ca inebunesc complet.