Cᴇɪ ᴀʟᴇșɪ

🌿 Simbolul aleșilor 🌿

   — Ce? se încruntă Kirra.

   — Tatuajul de la ceafă..., zâmbi Carla și-și puse mâinile-n șolduri.

   — Termină cu prostiile...Nu am nici un tatuaj! pufni Kirra.

   — Hai nu zău! spuse Carla și îi arătă în oglindă. Kirra se răsuci și reuși cumva să vadă ceva din el.

   — Doamne iartă-mă! Ce naiba? Eu... nu am făcut acest tatuaj! înlemni Kirra.

   — Da, da,...Sigur! De ce nu recunoști? Doar nu a apărut din senin! își dădu Carla ochii peste cap. Kirra nu înțelegea ce se întâmplă.

   Dintr-o dată, Carla începu să se scarpine neîncetat la umărul stâng.

   — Ce faci? Vrei să-ți iei pielea? întrebă nedumerită Kirra, văzând că prietena ei nu se mai oprea din scărpinat.

   — Nu știu ce se întâmplă... Mă mânâncă! se plânse Carla, observând că mâncărimea nu înceta. Kirra îi ridică în sus mâneca tricoului și se încruntă. Avea un tatuaj.

   — Dar tu când ți-ai făcut, domnișoară, tatuajul? se strâmbă Kirra și arătă spre umărul ei.

   Carla se încruntă și se uită în oglindă la semnul de pe umărul său stâng. Se repezi la Kirra și se uită din nou la semnul de pe ceafa ei. Își duse repede mâna la gură. Erau identice. Cum era așa ceva posibil? Ele nici măcar nu-și făcuseră tatuaj...

   Brusc, cineva ciocăni insistent în ușa Carlei. Încă șocată, Carla reuși să strige " da". Ely intră val-vârtej.

   — Să-mi spuneți dacă halucinez sau am înnebunit... De ce mi-a apărut un tatuaj pe spate din senin? întrebă Ely speriată și se întoarse cu spatele la ele pentru a le arăta.

   Aceasta purta un tricou roz din dantelă, iar la spate avea un decolteu în formă de romb, ce îi lăsa la vedere tatuajul misterios. Carla și Kirra îi văzură semnul și șocul fu și mai mare. Era exact la fel ca ale lor: două crengi cu frunzulițe ce se intersectau ca două săbii încrucișate.

   — Ce naiba se întâmplă!? Și nouă ne-a apărut din senin! spuse Carla cu ochii mari.

   — În plus, sunt toate trei identice! înghiți Kirra în sec.

   — Ceva nu-i bine..., se încruntă Ely.

   — Trebuie să vorbim imediat cu Eric! Acum! se agită Kirra.

   Aceasta se ridică iute din pat și porni spre camera "celui care o respinse puțin mai devreme". Carla și Ely veniră după ea cu sufletul la gură. Dacă era un semn rău? Nu era destul că erau presați cu lupta ce urma să vină?

   Kirra bătu cu disperare în ușa lui Eric, de parcă ar fi venit sfârșitul lumii. Din cauza zgomotului, Michael ieși și el din încăperea sa nedumerit.

   — Ce v-a apucat? se încruntă Michael plictisit.

   — Aaaa! Îl are și el! țipă Ely ca din gură de șarpe.

   — Ce? se încruntă el și mai tare.

   — Eric deschide imediat! E urgent! strigă Kirra.

   — Îmi spune și mie cineva ce dracu' se petrece aici!? le aminti Michael că există și el. Carla îi arătă tatuajul de pe umărul drept. El se cruci. De unde îi apăruse tatuajul?

   Eric deschise ușa enervat.

   — Ce Doamne iartă-mă aveți?! spuse acesta nervos.

   — Ne-au apărut niște semne din senin! Sunt identice! spuse Kirra și toți îi arătară tatuajul.
La vederea semnului, furia lui Eric dispăru, făcând loc uimirii și speranței.

   — Ah! Nu pot să cred... Au apărut în sfârșit! se liniști Eric.

   — Ce, ce a apărut!? îl repezi Carla.

   — Semnele astea care v-au ieșit pe piele... Este simbolul vostru! Așa vă puteți recunoaște între voi! Încă un indiciu ce ne poate ajuta să-i găsim pe ceilalți doi aleși! le comunică fericit Eric.

   Restul răsuflară ușurați. Oare aveau să se sperie în acest hal la fiecare "nimic"? Trebuiau să mai lucreze la partea emoțională.

   O bubuitură de la parter îi treziră pe toți. Toată lumea coborî cu inima până-n gât. Acum ce le mai rezerva soarta?

   Înainte de a deschide ușa de la intrare, ceilalți rămaseră cu un pas mai în spate, iar Eric îi avertiză.

   — Pregătiți-vă pentru orice! îi anunță Eric și deschise ușa.

   Un tânăr, plin de sânge, murdar și cu hainele rupte prin părți, se prăbuși jos în același timp în care Eric deschise ușa. Arăta de parcă se luptase cu o haită de lupi cu mâinile goale.

   Carla care putea vedea și observa orice detaliu până la zece kilometrii, fu singura care observă simbolul lor pe glezna individului.