Calea (Harry Potter fan fiction)

Ma numesc Tom,incantat!

Cand am deschis ochii am fost surprinsa sa vad doi ochi albastri, atat de adanci incat pentru o clipa am uitat cine sunt sau unde ma aflu.

-C-cine esti?am intrebat speriata si m-am dat putin in spate.

-Nu te teme,mi-a raspuns baiatul cu o voce calda care m-a facut sa ma mai destind.

Avea parul tuns scurt si brunet iar pielea ii era alba ca laptele.

Ma numesc Tom.Locuiesc in apropiere si acesta e locul unde obisnuiesc sa vin cand ma plictisesc.Dar se pare ca nu sunt singurul care face asta.Tu cum te numesti?

-Eu sunt Thea,credeam ca sunt singura care stie de locul asta.Nu te-am mai vazut pana acum prin apropiere.

-Mda...adevarul e ca nu sunt acasa decat in vacante,si pentru ca nu am niciun prieten nu prea ies din casa.Eu locuiesc acolo.

Locuinta pe care mi-a indicat-o era de fapt un castel destul de straniu de care am incercat sa ma feresc toata vara.

-Acolo locuiesti?am intrebat sceptica.Cred ca iti bati joc de mine! i-am aruncat replica si m-am ridicat sa plec insa el m-a prins de mana.

Momentul cand pielea lui fina mi-a atins mana am simtit un fior insa l-am ignorat si mi-am smuls mana din mana lui.Nu eram obisnuita cu baietii, singurul baiat cu care am avut o relatie apropiata a fost fratele meu Cedric si baiatul Tom ma cam speria.

-Da-mi drumul!am strigat putin tensionata.Nu am chef sa ascult minciunile unui ciudat care spune ca locuieste intr-un castel bantuit!

-Dar chiar acolo locuiesc, si nu e un castel bantuit.
Parea serios cand mi-a raspuns insa mi-a dat drumul si s-a indepartat putin de mine.

-Imi pare rau daca te-am suparat.Mi-a spus apoi posomorat.

S-a facut linistepentru cateva clipe in care am stat doar si ne-am uitat unul la altul.Privirile ni s-au intalnit din nou si pentru o secunda m-am pierdut iar in ochii lui albastri care se uitau la mine visatori.

-Scuze,nu am vrut sa zic asta.Bine, sa presupunem ca te cred. Ce fel de persoana ar locuii intr-un asemenea loc? L-am intrebat sceptica.Mie una mi s-a parut dubios locul ala de cand am ajuns aici.

-Mda...stiu ca pentru voi in...aa,adica oamenii,e putin ciudat.Dar asta e casa mea unde locuiesc cu unchiul si matusa mea si cu varul meu Scorpius.

"Mi s-a parut mie sau a vrut sa zica 'incuiati'? "

Prefer sa nu il intreb asa ca incerc sa imi dau singura seama daca ipoteza mea e corecta insa facand tot posibilul sa nu vorbesc prostii.

-Aha...ai zis ca esti acasa doar in timpul verii,deci unde mergi restul anului?

-Pai, merg la scoala.

Raspunsul lui voia sa para detasat insa i-am simtit incordarea din glas.Prinzand ceva mai mult curaj continui cu "investigatia".

-Si...cum se numeste scoala unde mergi? Poate e aceeasi la care voi merge si eu..

-Pai ,nu conteaza..nu cred ca ai auzit de ea,nu e foarte cunoscuta.

-Pe barba lui Merlin! e asa un secret scoala la care studiezi?Am exclamat folosind intentionat sintagma cunoscuta in lumea vrajitorilor.

-Pai da...Stai! Cum ai spus?

-Ce sa spun?Parea ca s-a prins.

-"Pe barba lui Merlin"?

"Cred ca incepe si el sa aiba banuieli."

-Unde spuneai ca locuiesi? ma intreaba dupa o clipa de gândire.

-Locuiesc acolo(si ii indic casa matusii care se afla foarte aproape).

-Esti nepoata doamnei Tese?(isi da o palma peste frunte). O, desigur ca esti! Cum de nu mi-am dat seama dupa accentul estic! Deci inseamna ca si tu mergi la Hogwarts!?

-Mda..ii raspund cu un zambet pe fata..asa se pare.

Si de atunci baiatul Lestrange a devenit singurul si cel mai bun prieten al meu cu care imi petreceam aproape tot timpul de dimineata pana seara (si uneori ne intalneam chiar si noaptea la locul meu secret,care a devenit acum "locul nostru secret"). Astfel am aflat totul despre Hogwarts ,despre lumea vrajitorilor din Anglia,si mai ales,am aflat despre "Lordul Intunecat" care mi se parea atunci o poveste de adormit copii.