We were meant to be together //k-pop fanfic

Admiratorul secret

Perna îmi era udă de lacrimi. Soarele era mult prea orbitor și nu vroiam să îmi strice puținul timp în care mai puteam să dorm. Mi-am tras pătura în cap și am început să mi se deruleze în minte vocea lui Kai urmată de un ecou ce îmi făcea pielea de găină.

"Nu are ce căuta aici.."

Am strâns din ochi și mi-am băgat capul sub pernă. Am star acolo câteva secunde până nu am mai putut să respir.Am scos brusc capul de sub pernă, am aruncat pătura după mine și am tras aer adânc în piept.

"Nu văd nimic special în ea.."

Am suspinat. Nu mai fusesem niciodată rănită într-un asemenea hal. Mă durea inima. Defapt mă durea tot corpul. Hotărâsem să îi evit pe D.O. și pe Kai. Chiar dacă pe D.O. nu îl auzisem spunând ceva,totuși vroiam să îl ocolesc o vreme. Am luat perna în brațe și m-am uitat tristă către ușă.

Atunci am văzut-o..

Am clipit des. Mi-am frecat ochii ca să fiu sigură că nu halucinez de la lacrimi. Era așezată pe marginea noptierei și avea delicatețea și finețea unei balerine. Stratul de sclipici aproape transparent de desupra o făcea să strălucească sublim. Culorile pastelate de roz te făceau să nu vrei vrei să te atingi de ea pentru a nu o risipi. Avea suportul de hârtie alb iar în jurul ei era o fundă din panglică roz.

Cel sau cea care a făcut-o trebuie să fie un geniu.

Legat de panglica roz,atârna un bilețel micuț împăturit cu grijă.

M-am ridicat și m-am întins către noptieră ca să iau micuța brioșă de pe ea. Am învârtit-o de câteva ori,am analizat-o și apoi mi-am făcut curaj să deschid micuțul bilețel. Scrisul era elegant dar nu era ncio semnătură.

"Soarele meu răsare odată cu tine. Tu ești soarele meu. Ai adus lumina în viața mea.."

Am făcut ochii mari. Simțeam cum îmi ard obrajii. Cel care îmi lăsase asta..era cu siguranță unul dintre cei doișpe.

Mă durea capul. Dacă vroia să imi spună ce simte,nu trebuia să îmi scrie un bilețel.

Ce tot spun ?

De mică am visat să am un admirator secret care să îmi lase flori și dulciuri cu  bilețele.

Dar marea întrebare era..

Cine e admiratorul meu secret..?

-Du-te și trezește-i pe leneșii ăia doi ! striga Suho disperat.

-Acuma șefu',i-a răspuns Sehun plictisit.

Am intrat în bucătărie. Era mare gălăgie aici. În trei tigăi pe aragaz,Luhan ajutat de Lay,încerca să facă..ceva. La masă erau așezați mai mult de jumătate dintre ei. Mi-am plimbat privirea printre ei. M-am bucurat când am zărit un loc liber lângă Chen. Am mers țintă acolo și m-am așezat lângă el.

-Te-ai trezit deja ? a spus el luându-şi privirea din ecranul telefonului.

-Mhm,am mormăit eu.

-Ce-i cu fața asta ? a spus el apucându-mi bărbia.

-N-am dormit prea bine,am mințit eu.

-Ești sigură ? a zis el în șoaptă.

-Da,Chen. Sunt sigură.  Nu mai vorbi în șoaptă.

-Okay,eu merg să mă îmbrac.

Și m-a lăsat singură.

Mi-am scos telefonul din buzunar și am început să îl butonez. Între timp,pe locul lui Chen s-a așezat cineva.