We were meant to be together //k-pop fanfic

Vărul nervos şi lacrimi

Ecoul vocii mele răsuna înfricoșător de clar în casa asta mare. M-am dat înapoi cu doi pași și am privit neîncrezătoare în jurul meu.Ochii mei s-au umplut de lacrimi. Mă simțeam descurajată. Era a treia mea zi aici și mă trezisem singură în ditamai casa.

Am suspinat.

De m-ar fi lăsat singură aici ? Am decis să îmi mai încerc norocul.

-Okay băieți, a fost foarte amuzant. Acum..arătați-vă..

Vocea mea era tremurândă. Nimeni nu îmi răspundea.

-Unde..ați plecat..?

Mi-am tras nasul. M-am luat singură în brațe și mi-am frecat brațele. M-am învârtit în cerc de câteva ori și m-am așezat pe prima scară.  Casa părea rece. Și goală. Și foarte foarte foarte liniștită. Era liniște din plin. Nu prea știam ce să fac. Eram foarte dezorientată și confuză.

Am privit din nou în jurul meu și mi-am lăsat și al doilea suspin să iasă. Mi-am adus genunchii la gură și mi i-am cuprins cu mâinile.

Afundată în gândurile mele,nu am observat că de afară se aude un fel de bâzâit. Mi-am ridicat capul surprinsă și am privit încrezătoare către ușă. Bâzâitul a devenit din ce în ce mai clar. M-am ridicat în picioare. Am auzit un sunet care a semănat cu o frână mult prea forțată care m-a făcut să tresar.

Am făcut doi pași încrezătoare către ușă. Am auzit o izbitură puternică, urmată de încă două și apoi un val de cuvinte pe care le auzeam slab.

-..ca de obicei numai vina ta ! Nu pot avea încredere în tine !

Prima voce era foarte nervoasă.  Țipa.

-Ca de obicei dai vina pe mine ! M-am grăbit ! Am uitat..

Vocile se auzeau din ce în ce mai clar.

-E majoră.  Poate să aibă grijă de ea.

-Ți-ai mâncat cașcavalul cu mine ! Nu te mai atingi de ea !

-Puteți să nu vă mai certați atât ? Sunt sigur că e speriată..

Ultima voce era cât se poate de calmă.

Clanța a început să se miște și în cele din urmă, ușa s-a deschis. În pragul ei era..

-Vezi ?! Nu are nimic ! țipă Chanyeol către Kris care avea fața lui specifică atunci când era nervos.

Am fugit către Kris cu intenția de a-l lua în brațe dar spre marea mea mirare,Chen s-a băgat în fața lui și și-a înfășurat brațele în jurul meu. Nu îmi mai păsa.  Mă bucuram că ei erau aici.

-Ești bine prințesă ? a spus el strângându-mă mai tare în brațe.

-Da, am murmurat eu cu capul în pieptul lui.

M-am dezlipit de Chen care părea ușurat și m-am întors la cei doi care încă se certau.

-Te-am rugat să o trezești fiindcă știam că o să doarmă mult, și tu ce ai făcut ?! Ai mâncat ca un porc toată dimineața tot ce ai apucat și ai uitat de ea ! Și mai și vroiai să o iei, din nou, cu tine !

M-am băgat între ei chiar când Chan se pregătea să mai spună ceva.

-Hei,hei gata,Kris ! Sunt okay,sunt întreagă, vie,sănătoasă..ce ai ? Iar ai mâncat otravă de șoareci frățioare ? am spus eu încercând să calmez atmosfera. Am început să râd fals.

Kris încă îl săgeta pe Chanyeol cu privirea, care făcea la fel. În schimb,Chen a început să chicotească. S-a oprit repede când Kris s-a uitat urât la el.