Vrăji Descântece Și Farmece

Simboluri de moarte

Păpuşa de făcut farmece

Vrăjile aducătoare de moarte pot lua forme mul­tiple, mergând de la simplul gest - a ţinti cu degetul pen­tru a trimite o vrajă - până la ri­tua­luri complicate, practicate şi as­tăzi în mai multe societăţi tribale din lume. Chiar dacă unele simboluri de vră­jitorie ajung să zdruncine credinţa celor mai sceptici indivizi, oamenii de ştiinţă cred, totuşi, că nu au in­fluenţă decât asupra unor victime condiţionate de un mediu cultural favorabil.

1. Descoperirea mormântului faraonului egiptean Tutankhamon, în 1925, a fost însoţită de zvonul că cei care vor viola mormântul vor fi loviţi de neno­ro­cire. În ciuda acestor afirmaţii, cu excepţia a două per­soane, cei implicaţi în cercetarea mormântului au trăit până la o vârstă îna­in­tată. De fapt, blestemul se dovedi a fi un mit răs­pândit de membrii echi­pei de cer­cetători pentru a-i înspăi­mânta pe even­tua­lii can­didaţi la jefuirea mormântului...

2. Chiar dacă Bra­zilia este deseori prezentată ca una dintre cele mai mari ţări catolice din lume, o mare par­te a populaţiei sale prac­tică Umbanda: este vorba de un amestec complex de cre­din­ţe spi­rituale păgâne şi creş­tine. Această religie are deo­potrivă o pu­tere obscură, cunoscută sub numele de Guimbanda. În decursul unui ritual numit "în­chiderea căi­lor", o efigie a diavolului este uneori folosită pentru a lega prin vrăji victima. I se atri­buie puterea de a aduce neno­rocire, de a distruge sănătatea şi, în cazuri extreme, de a pro­voca moartea.
3. În Australia, vrăji­to­rul aborigen sau Nan­garri poartă în chip tra­di­ţional o la­melă de os, pe care o aţinteşte spre vic­tima sa, recitând o vra­jă aducătoare de moar­te. Sănătatea victimei se deteriorează rapid, fără vreun simptom aparent de boală sau de febră. În general, moartea survine la puţin timp numai dacă Nangarri - care el singur are puterea să desfacă vraja - se hotărăşte să salveze vic­tima. În acest caz, victima îşi regăseşte puterile tot atât de repede precum şi le-a pierdut.
4. Obiectele neînsufleţite pot fi şi ele vrăjite. După moartea actorului James Dean într-un accident de maşină, în 1955, epava maşinii sale Porsche Spyder a fost complet restaurată. Dar maşina a fost centrul unei serii de întâmplări ciudate: după ce vă­zuseră epava, multe per­soane au avut acci­dente, dintre care multe au fost mortale. S-a emis atunci ipoteza că, prin­tr-un fel de vrăjitorie, amintirea acci­dentului fatal al lui James Dean ar fi rămas înscrisă în metalul caroseriei.
5. În insula polineziană Togo, craniile omeneşti sunt considerate cele mai puter­nice simboluri de vrăjitorie aducătoare de moarte. Ele pot fi folosite atât ca efigii, cât şi făcute pulbere, în compoziţia unor bău­turi de descântat. Există un ade­vărat negoţ cu vrăjitorie - mai cu sea­mă în Statele Unite - unde băuturile "magice" sunt de găsit chiar şi în farmacii.

Cele patru mari tehnici de a face farmece (magie neagră)

Din negura timpului, omul a recurs totdeauna la tehnici vrăjitoreşti pentru a-şi aduce la îndeplinire dorinţele, fie ele de iubire sau de răzbunare. Ele se cla­sea­ză în patru capitole:
- Băutura de dragoste. În Evul Mediu, pentru a se­duce o femeie, ea era păcălită să bea o băutură vră­jită, în care se amesteca o picătură din sângele ei de la ciclu, împreună cu câteva picături de sânge luate din degetul îndrăgostitului refuzat.
- Cuiul. Se înfige în amprenta pasului lăsată pe pământ de subiectul căruia i se fac farmece. În felul acesta, se speră că persoana se va răni fizic.
- Obiectul "încărcat". Un obiect ce aparţine per­soanei căreia i se fac farmece (cămaşă, batistă, şuviţă de păr, fotografie...), se încarcă negativ cu ajutorul in­­­cantaţiilor magice. Apoi, obiectul se aşează sau se în­groapă în imediata apropiere a domiciliului celui în cauză.
- Păpuşa. Numită şi "dagyde", "voult", ea este rea­lizată din ceară, paie sau cârpe. În ea se înfig ace pentru a indica locurile unde trebuie să fie simţite durerile. În sfârşit, păpuşa se aruncă în foc. În acest moment, precis farmecele încep să acţioneze asupra individului vizat.

Rugăciuni, amulete şi talismane

"Compendium maleficarum" - un dicton de vrăjitorie din sec. 16

Pentru a lupta eficient împotriva farmecelor pro­li­ferate de vrăjitori, există două tehnici deosebite: ru­găciunile şi purtarea unor obiecte protectoare.
- Rugăciunile constau în invocarea unor puteri superioare. Ele provin din îndepărtate tradiţii creştine, ortodoxe şi catolice deopotrivă. Numai în Italia îşi exersează ştiinţa alungării diavolului din trup peste 100 de exorcişti, iar în Franţa - 65. Mult mai discreţi, exorciştii ortodocşi au mult de lucru în ultima vreme. Farmecele pot fi stopate cu ajutorul unor obiecte în­cărcate pozitiv: ele se numesc fie amulete, fie talis­mane.
- Amuleta este socotită un ajutor şi o protecţie pen­tru cel ce o poartă. Cele mai cunoscute sunt amu­letele-pietre (de exemplu, cele 12 pietre regale: câte una pentru fiecare semn zodiacal) şi amuletele-obiect (inel, cheie, corn de animal, diamant, potcoavă, mâna Fat­imei, ochi, labă de iepure, vârf de săgeată, peşte, sca­rabeu etc.)
- Talismanul este un obiect de protecţie personală ce îndeplineşte dorinţele. De cele mai multe ori, este vorba de un medalion de formă rotundă (din metal sau hârtie) pe care sunt gravate simboluri, inscripţii şi formule ce trimit spre o putere supranaturală. Astfel este steaua lui David, în cinci colţuri (pen­ta­gramă), care apără de foc şi de accidente în timpul călătoriei; cercul - serveşte la concentrarea energiei ma­­gice; tri­un­ghiul echilateral - simbolizează echi­librul; crucea - simbolizează prosperitatea şi pro­tec­ţia divină.