- Azi mergi cu Sammy să cauți rochia de mireasa.
- Când ai vorbit cu ea?
- Nu am vorbit, insă sunt singur că atunci când va afla că ai acceptat va veni la tine la ușă și te va tari prin magazine.
Tej chicoti si dori să iasă din camera. Bărbatul îi prinse mana in a lui și nu o lăsa.
- Nu îmi dai un pupic de "bună dimineața"?
- Ai primit un mesaj de la un oarecare Castiel, a spus că ai probleme la birou și că trebuie sa mergi de urgență. Astfel înțelegerea cu chinezii cade.
Bărbatul sări din pat ca și ars. Își luă camasa pe el și îi plasa un sărut scurt fetei pe buze
.
- Ne vedem mai tarziu, iubito.
Ea chicoti, apoi îl petrecu spre ușă. Acesta disparu din raza ei vizuală, apoi se întoarse în camera sa, sunand-o pe Sammy pentru ai da vestea care avea să o bucure enorm.
După 3 ore ore chinuitoate Teju se lasa pe un scaun obosita. Avea in mana mai multe sacose, insa spre nemultumirea ei toate cumparaturile erau pentru Sammy.
- Sammy, mă dor picioarele.
- Încă nu am cumpărat rochia.
Ea răsufla greu apoi aproba. Au venit acolo pentru rochia de mireasa, insa acel lucru parea ca nu o ingrijoreaza prea tare. Ea iși făcea griji pentru Malakai, care nu îi răspundea la apeluri, ceea ce o îngrijora extrem de mult si spera ca acea afacere importantă să nu se fi anulat.
- Tej, uite încă un magazin de rochii. Sunt sigura ca aici vom găsi ceva.
Ea își dădu ochii peste cap, spunea acel lucru deja a zecea oară în acea zi. Și totuși nu alese nimic. Ceea ce o enervat extrem de tare.
Când începu sa îi sune telefonul, această zâmbi incontrolabil, însă zâmbetul îi pieri când văzu numărul neintegistrat. Și totuși răspunse.
- Tej, nepoata mea iubita, ai plecat să îți cumperi rochie de mireasa fără mine?
La auzul glasului cald al lui Edith, Tej zâmbi. O iubea extrem de mult pe acea femeie.
- Îmi pare rău. Însă nepoata ta m-a forțat.
Femeia chicoti.
- Tej, unde ai dispărut? Lăsa telefonul si vino sa probezi rochiile care le-am ales.
- Bunico, îmi pare rău, însă cealaltă nepoata a ta mă cheamă. Te pup.
Femeia închise, iar Tej își dădu ochii peste cap. Nu mai dorea să probeze nimic. Dorea să fie acasă împreună cu Malakai și să privească televizorul. Când își aduse aminte de el simți cum incepe sa roseasca, asa ca isi lasa rusinata capul in jos.
Se îndrepta spre Sammy, si privi mulțimea de rochii pe care le avea de probat. Simțea cum o iau amețelile. Nu mai proba atâtea haine în viața ei.
- Te rog, spune-mi că nu sunt toate pentru mine.
- Nu! Pentru tine e numai una, insă până o găsești pe ea trebuie să le probezi și pe astea.
Ea ofta si lua o rochie la nimereală, insă care nu îi trezi interesul nici un pic. Știa că va avea multe de îndurat pana va găsi acea rochie unică și perfecta.
Timp de o oră proba tot felul de rochii, lungi, scurte, înfoiate, cu volănașe, de dantela, însă nimic nu îi starni interesul.
- Sammy, nu am găsit nimic. Hai să căutăm altă dată.
- Nu, i-am promis lui Malakai că voi găsi rochia perfecta.
- Atunci fii mai rapidă.
Sammy se roti timp de câteva minute prin magazin până când privirea îi căzu pe o rochie care după părerea ei avea să fie perfecta pentru Teju. Asa ca o lua si i-o inmana fetei, care aștepta nerăbdătoare în cabina. Tej ieși îmbrăcata în ea, iar Sammy zâmbi mulțumită. Fata se admira pret de câteva secunde în oglinda mare a magazinului, apoi se întoarse spre vânătoarea, care o privea cu admirație.
- O luăm.
Tej pleca să o dea jos, pe când Sammy îi întinse vânzătoarei cardul pe care i-l dădu Malakai pentru rochie și restul lucrurilor necesare pentru nunta.
- Tej mergem sa facem și restul cumpărăturilor?
- Nu! Merg acasă. Rochia e destul pe ziua de azi, bine?
Ea confirmă și o lăsa. Chiar avea dreptate. Erau prea multe cumpărături pentru o singura zi.
Spre seara Tej îl aștepta cu nerăbdare pe Malakai. Avea să îi povestească cum a decurs ziua și să îi spună despre rochia perfecta pe care și-o alese, insă acesta intarzia să apară. Acel fapt imediat ii cree o stare de neliniște. Știa că ceva nu e bine, însă spera ca toate acestea să fie doar o presimțire. Dori să o sune pe Sammy să afle poate el se întoarse acasă, însă era o oră prea târzie așa că nu o mai deranja. Își lăsa capul pe perna si simți cum somnul o cuprinde, însă jos se auzi cum ușă se deschise, așa că sări imediat din pat si cobori la parter. Când văzu imaginea din fata ei își duse mâinile socata la gura, apoi fugi pentru al spijini pe Malalakai care abia se ținea pe picioare. Îl ajută să ajungă în camera apoi îl întinse pe pat. Era plin de rani și vanatai. Așa că pleca spre baie pentru a lua trusa de prim ajutor. Avea să îi îngrijească rănile apoi dimineața va afla ce se întâmplă cu el.
Îi dădu jos camasa, apoi începu să îi dezinfecteze rănile mai adânci. El gemea de durere, ceea ce o făcea și pe ea sa suspine. Nu dorea să îi provoace durere, însă avea nevoie de îngrijire. Când aceasta termina, bărbatul îi luă mâinile în ale lui și îi plasa cate un sărut pe fiecare.
- Mulțumesc.
Ea doar îl inveli și se culcă alături de el. Nu înainte de ai plasa un sărut pe buze.
