Nume de cod: Lichidator

O nouă misiune.

-Vy vybezhali kofe(1), spuse el, continuând să urmărească emisiunea de care era atăt de captivat.

-Kto ty?(2) întrebă Natalia răspicat. Încă ținea pistolul cu precizie, astfel încât, dacă necunoscutul ar fi făcut o mişcare, să îl poată nimeri între ochi. Kak vy syuda popali?(3)

Bărbatul, care nu avea mai mult de 27 de ani, se ridică de pe canapea şi îşi băgă mâinile în buzunar, moment în care Natalia se încordă, aşteptându-se la un atac armat din partea intrusului. Însă atacul nu veni.

-Menya zovut Grisha(4), spuse bărbatul privind-o pe Natalia în ochi. YA vash novyy obrabotchik kgb.(5)

-Gde Nikolay? Chto s nim proizoshlo?(6) întrebă Natalia, încercând să deosebească minciuna de adevăr.

-On mertv,(7) răspunse simplu Grisha. YA prishel dat' tebe tvoyu novuyu missiyu. Zavtra vy poyedete v Chernavode, Rumyniya. Prezident khochet, chtoby vy ukrali yadernyye kody s atomnoy elektrostantsii.(8)

Natalia încă îl privea, nesigură dacă să îl creadă sau nu. Deşi sub amenințarea armei, Grisha ieşi liniştit din apartament, lăsând în urmă o Natalia nedumerită. Lasă pistolul jos şi îşi îndreptă atenția spre dosarul cartonat de pe măsuța din fața ei. Se aplecă şi îl luă, inspectându-l cu atenție. Pe prima pagină avea semnătura preşedintelui Vladimir Putin. În acel moment ştia că este un document autentic şi ştia că poate avea încredere în Grisha. Se întristă la gândul că Nikolai murise, cel mai probabil că fusese prins într-un schimb de focuri şi ucis din greşeală.

Cu dosarul în mână intră în bucătarie şi îl aşeză pe masă. Aprinse radioul şi îl programă pe un program de ştiri, după care puse pe aragaz un ibric cu apă pentru a-şi face o cană cu cafea. La ştiri nimic nu îi atrăsese atenția. Erau aceleaşi ştiri ca întotdeauna: accidente rutiere, bătăi între neamuri din vina băuturii, omucideri, sinucideri, ştiri mondene care nu o interesau deloc. Deschise un dulap şi căuta pachetul de cafea, însă nu îl găsi. Grisha avusese dreptate. Rămase făra cafea, aşa că se mulțumi doar cu o cana cu ceai verde. Se aşeză la masă şi, în timp ce aştepta să fiarbă apa, aruncă un ochi peste dosarul din fața ei. Numele său avea să fie Adriana Sandu şi era inginer tehnic la Institutul de Fizică Atomică din oraşul Măgurele, Ilfov. Tocmai fusese transferată la Centrala Nucleară din Cernavodă, la cererea inginerului şef, doamna Maria Constantin, care era defapt Svetlana Nikolaev: omul Nataliei de contact din România. În dosar era însemnat scopul final al misiunii: acela de a recupera coduri nucleare secrete.

Apa începuse să fiarbă, aşa că Natalia o luă de pe foc şi o turnă în cană, peste plicul de ceai. Puse peste el o linguriță de miere şi amestecă, îngândurată. Fu trezită la realitate de uşa ce se deschise. Îl privi pentru o clipă pe Serghei, după care îşi întoarse atenția catre ceaiul său.

-Nu mai avem cafea, spuse Natalia cu un accent românesc impecabil.

Serghei o privi nedumerit, oprindu-se din a se aşeza pe scaun. Ridică o sprânceană şi privi în stânga şi în dreapta întrebător, după care o privi cu scepticism pe Natalia. Când văzu că sunt singuri şi că nu este vorba de niciun pericol, îşi dădu seama ca Natalia îi vorbise în română din pură plăcere. Cel puțin pentru ea.

-De ce mă iei aşa de dimineață cu limba română, întrebă Serghei, urmându-i exemplul Nataliei de a vorbi în română, însă accentul lui, spre deosebire de cel al Nataliei, avea scăpări.

-Accentul tău s-a mai îmbunătățit, îi spuse Natalia, luând o gură de ceai.

-Sunt un asasin. Nu trebuie să vorbesc ca să îmi duc misiunile la sfârşit, spuse Serghei, lăsându-se pe spatele. Spre deosebire de tine.

Natalia îl privi pe Serghei cu zâmbetul pe buze. Trecu mult timp de când nu au mai stat la aceeaşi masă şi să vorbească liber. Era îmbrăcat cu o pereche de pantaloni de trening, lăsându-şi la vedere bustul gol. Era nebărbierit de câteva zile şi pletele castanii îi atârnau alene pe frunte. Ochii săi albaştrii priveau dosarul ce se afla între ei, iar cu degetele de la mâna dreaptă bătea darabana în masă.

-Am primit o misiune în România, spuse Natalia. Mâine plec.

Serghei o privi în ochi şi acum înțelesese motivul pentru care Natalia începuse să îi vorbească în limba română.

-Omul de legătură? întrebă Serghei simplu.

Natalia privi pentru câteva secunde dosarul, după care îl privi pe Serghei în ochi, cântărind dacă să îi spună sau nu, având în vedere că pe dosar scria cu majuscule "Clasificat". Serghei observă lupta ce se ducea în mintea Nataliei, aşa că decise să nu o oblige să îi dezvăluie date secrete.

-Sunt date clasificate, nu? spuse Serghei, privind-o cu un zâmbet încurajator. Nu e nevoie să îmi spui.

-Mulțumesc! îi răspunse Natalia cu un zâmbet pe buze.

-Cât stai? întrebă Serghei, ridicându-se de la masă. Se duse la frigider din care luase sticla de lapte, pentru ca mai apoi să îl închidă în grabă cu un picior. Măcar atât poți să îmi spui, continuă, aşezându-se înapoi la masă.

-Dacă totul merge conform planului, o să mă întorc într-o săptămână.

Serghei aprodă din cap în mod întelegător şi luă o gură de lapte. Natalia se ridică de la masă şi deschise un dulăpior din care luase un pachet de biscuiți, pe care î-l dădu lui Serghei. Acesta primi pachetul, pe care îl desfăcuse şi din care începu să mănânce.

-O să îmi fie dor de tine, spuse Natalia la un moment dat.

-Şi mie o să îmi fie dor de tine, afirmă şi Serghei.

------------

(1) "-Vy vybezhali kofe." - Ai rămas fără cafea.

(2) "-Kto ty?" - Cine eşti?

(3) "-Kak vy syuda popali?" - Ce cauți aici?

(4) "-Menya zovut Grisha." - Numele meu este Grisha.

(5) "-YA vash novyy obrabotchik KGB." - Sunt noul tău handler KGB.

(6) "-Gde Nikolay? Chto s nim proizoshlo?" - Unde este Nikolay? Ce s-a întâmplat cu el?

(7) "- On mertv." - E mort.

(8) "- YA prishel dat' tebe tvoyu novuyu missiyu. Zavtra vy poyedete v Chernavode, Rumyniya. Prezident khochet, chtoby vy ukrali yadernyye kody s atomnoy elektrostantsii." - Am venit să îți dau noua misiune. Mâine te vei duce în Cernavodă, România. Preşedintele vrea ca tu să furi codurile nucleare de la Centrala Nucleară.