O altfel de viață

Capitolul 2

O nouă zi la orizont. Mă trezește alarma  pe la ora 5:30. Astăzi nu ma trezisem la fel ca in fiecare dimineață , cu acea dorință de a rămâne in pat pentru tot restul vieții. In dimineața asta ma simțeam de parcă am renăscut.
  Mă îmbrac cu o bluză albă , o pereche de blugi , geaca si bocancii. Stilul meu rămase la fel , iubeam albul .  După ma fardez , îmi iau geanta si plec in stația de autobuz .In această dimineață se vedeau stele , cerul era  luminat de prezența lor.
  Autobuzul a sosit ,pe fata mea se așternuse un zâmbet care nu putea fii distrus de nimic , in sfarsit ma simțeam vie. Urc in autobuz si ii păstrez Sofiei un loc .
   Sofia urcă in autobuz si remarcă zâmbetul meu ,apoi îmi spune :
-Bună dimineața, Eva ! Esti bine ? apoi începe sa râdă.
-Bună dimineața!  Sunt foarte bine , ai in fața ta un exemplu de renaștere.  Si încep si eu sa râd.
- Se vede ca cineva e îndrăgostită.
- Aăă , cine?
- Tu !
-Eu ?
-Da , tu . Se vede in ochii tăi albastri că esti îndrăgostită .
- Poate dacă as avea de cine as putea spune ca sunt îndrăgostită.  Doar ma simt bine .
- Cum spui tu . Apoi începe sa râdă .
  In acest timp un băiat urcă in autobuz. Sofia il priveste .Acest baiat avea o înălțime medie , ochi verzi ca ai unei pisici , părul bine aranjat si  saten , iar tenul lui era alb . Era îmbrăcat intr-o geacă rosie, cu pantaloni negri si bocanci.
Ma uitam la Sofia cum il privea. Părea ca s-a îndrăgostit la prima vedere . Si-a luat privirea de la el apoi se uita la mine . Peste  noi se lăsase tăcerea. Nu am spus nimic până am ajuns in oras. Sofia a iesit înaintea mea din autobuz . Când am iesit de pe usa mare a autobuzului,  băiatul misterios de ieri se izbise de mine . Pentru un minut priveam unul la altul , apoi îsi cere scuze si pleacă. Sentimentul acela pe care il avusem ieri apăruse din nou . Sofia a privit totul apoi îmi spune :
-Acela e băiatul de care te-ai îndrăgostit?
- Nu sunt îndrăgostită!
Apoi ii povestesc totul . Plecăm la liceu fără sa vorbim . Orele trec iarăși repede.
   Plecăm in stația de autobuz, pe drum spre statie Sofia îmi spune:
-Cred ca m-am îndrăgostit.
-De cine? ii spun eu surprinsă.
-De băiatul de azi dimineață,  cel din autobuz .
Ajunsesem in stație.
-Nu ma mir ca te-ai îndrăgostit de el . Ii spun eu remarcând ca se afla acolo .
Acest băiat era aproape de noi. Pe trecerea de pietoni il văzusem pe băiatul misterios care se izbise de mine azi dimineață. Il văd că vine spre mine. Inima începe sa îmi bată foarte tare , sângele îmi fierbea in vene si obrajii mei se făcuseră rosii. Soarele îmi bătea in fața, noroc ca se asezase el in fața mea si oprise razele de soare. Apoi îmi spune :
-Scuze pentru azi dimineață, ma grăbeam si nu te-am văzut . Îmi spuse el atunci când o raza de soare coborase pe fata lui perfectă , făcând-o sa sclipeasca.
-Nu e nimic , nici eu nu eram atentă. Ii spun in timp ce tremuram toată de emoție.
Apoi el pleacă si il salută pe băiatul de dimineață,  cel de care se îndrăgostise Sofia.
Ambii se uitau la noi . Apoi cei doi isi făcuseră apariția in fața noastra. Băiatul misterios îmi spune :
-Scuze ,am uitat sa îmi spun numele . Ma numesc Ivan . Care este numele tău? Apoi începe sa râdă.
- Nu e nimic ! Ma numesc Eva . Ii spun eu .
Apoi îmi face cunoștință cu prietenul său Leon. Sofia face si ea cunoștința cu ei.
Apare autobuzul . Ne despărțim de ei si urcăm in autobuz. Nu stiu daca e destinul sau o coincidență, dar ei se asezasera lângă banca noastră.  Eu si Ivan eram la margine. Iar ma privea in acel fel . Si îmi spune:
-Esti tăcută si timidă, nu e asa?
-Da , asa sunt eu.
-Îmi plac fetele timide . Îmi spune el in timp ce eu inroseam si zambeam.
-Bine de stiut. Ii zic eu zâmbind.
- Pot sa îți dau add pe facebook ? Îmi spuse el .
-Da! Ii dau numele profilului , îmi da add si eu accept.
Sofia se uita la mine si râdea. Apoi ma ia la întrebările ei nebune. Ea îmi face semn ca Ivan ma priveste. Eu nu ma întorc sa il privesc , discuția noastră continuă. Fără sa stim cei doi au ajuns la stația lor si au coborât.
Ii spun Sofiei:
-Când e in preajma mea am impresia ca il cunosc din totdeauna.
- Stiu cum e , aceeasi impresie o am si eu cu Leon. Îmi spuse ea.
Peste noi venise din nou tăcerea. Nici nu stiu când am ajuns acasă .

     Leon