O altfel de viață

Capitolul 1

Sunt unele momente in care crezi ca existența ta nu prea contează pentru nimeni. Dar ceea ce crezi poate nu e adevărat. Poate te înșeli, niciodată să nu spui niciodată.
Există o fată pe nume Eva care a trecut printr-o perioadă foarte grea. Nimeni nu ii era alături, sufletul ii ardea de suferință. Nu exista nicio persoană care sa o înțeleagă. Apropiații ii spuneau ca dramatizeaza prea mult . Eva s-a inchis in sine si nu mai dorea sa discute cu nimeni despre problemele prin care trece . Nici cu prietena ei cea mai bună nu putea comunica si nici cu alti/alte prieteni/e ,fiindcă stia deja ca o sa ii se zică, ca dramatizeaza prea mult .
Toată povestea începe intr-o dimineață cand telefonul care se afla pe noptieră începe sa sune , deoarece isi puse alarma de la telefon sa sune la ora 5:30, pentru a se pregăti de scoală. Nu voia sa îsi deschidă ochii ,îsi dorea sa rămână in pat tot restul vieții, era mult prea dimineață. Obligată , întinde mâna si oprește soneria. Începe să se pregătească pentru scoala. Desi se simțea goala pe interior încearcă sa isi ascundă tristețea. Se îmbracă cu o pereche de blugi , un tricou alb , geaca si bocancii . Se fardeaza apoi isi ia geanta si pleacă in statia de autobuz. Afară era foarte frig , obrajii aveau o culoare rozalie din cauza frigului . Nu se vedea nici urma de stele ,lună sau de soare. Din cer încep sa cada încetișor fulgi de nea. Era in mijlocul iernii.
Autobuzul ajunse in stație, urcă in autobuz si ii păstrează prietenei un loc , ca de fiecare data. Prietena ei , fiind cea mai bună prietenă, se numea Sofia . Cele doua proveneau dintr-o comuna îndreptată de oras, acolo unde aveau liceul. Pe drum au vorbit despre scoală si lucruri personale . Au ajuns in oras , coborând din autobuz Eva a văzut un băiat căreia ii se părea cunoscut, parcă il cunostea din totdeauna. A plecat in drum spre liceu lăsând in urmă acea senzație. La liceu totul a fost bine, dar in mintea ei era numai acel băiat . Nu stia cum se putea sa aibă acel sentiment. Orele au trecut foarte repede . După ore ,ea împreună cu Sofia au plecat spre stația de autobuz pentru a pleca acasă . Din nou il văzuse pe acel băiat. Parcă avea o aură divină, o ființă perfectă . Avea părul brunet strălucitor , ochii ii erau căprui spre negru ,buzele de o culoare rosie naturală ,iar culoarea pieli era una albă precum zapada .Purta o geacă galbenă spre maro, pantaloni negri si bocanci.
Acel sentiment de dimineață il avea iar . Era o ființă perfectă, frumoasă, numai prin prezența lui ii venea sa zâmbească. Nu se mai satura sa il privească . Si -a revenit din farmec apoi se uita in telefon sa vadă cat e ceasul . Când a întors privirea ,el se uita la ea . Privirea ei alunecă usor spre ochii lui ,pentru un moment priveau unul la altul de parcă nu exista nimeni in jurul lor, parcă erau doar ei si fulgii jucausi care dansau din înaltul cerului. Pentru un moment a uitat toata durerea ce o avea in suflet. Toată magia dintre ei a dispărut atunci când lumea a inceput sa se agite din cauza sosirii autobuzului . Când a văzut ca urca amândoi in același autobuz ,simțea in sfârșit ca viața ei a prins sens . Tot drumul spre casa a stat si l-a admirat. Nu îi venea sa creada ce persoană are in fata ochilor . Se simțea atât de în siguranță in preajma lui . Parcă o proteja . Totul s-a terminat atunci când a sosit stația lui . A coborât ,iar ea l-a privit cum se duce spre casă.
Ajunsă acasă, gândul ei era numai la acel băiat, cum putea sa se simtă in preajma lui si cum de părea ca il cunoaste din totdeauna. Timpul a trecut repede, iar noaptea a venit. A adormit cu greu gandinduse la propria renaștere.

Băiatul misterios pe care il văzuse.

Eva

Sofia