Bullied by Adrien Agreste

Capitolul 2

-Mersi Mari.imi spune Alya.

-Nu ai pentru ce. O merita oricum. Mergi la turn?o intreb entuziasmata  scapand de atmosfeta neplacuta.

-La locul nostru secret?ma intreaba formand același zambet ca al meu pe chip.

-Exact!spun si incepem sa alergam.

     Locul nostru secret consta intr-un fel de vizuina aproape de varful turnului. Zona nu este vizitata si ne-am gandit sa ne facem un loc al nostru. Loc de unde, noaptea, cand cerul este senin, vei avea un peisaj ca in povesti alcatuit din maiestoasa luna si micutele stele de pe cer. Nu mai spun si de miile de luminite ce se vad din oras. De multe ori am dormit cu Alya aici, locul acesta calmandu-ne sau facandu-ne sa uitam de probleme pe care le-am avut in respectiva zi.

-Am ajuns!imi atrage vocea ei atentia uitandu-se la faimoasa constructie.

-Ce mai aștepți? Sa urcam!zic si urcam scarile pana la locul nostru secret.

     Fără sa vreau ma impiedic, insa, din fericire nu cad. Ii spun Alyei sa ma astepte sus cat imi leg sireturile, care, se pare ca erau dezlegate.

     Termin imediat si cand ma pregatesc sa incep iar maratonul meu pe scari imi sare in ochi un batranel, cred ca trecut de varsta de 60 de ani ce statea mult prea aplecat pe balustrada. Intr-un moment de neatentie, in timp ce mergea, a alunecat si a cazut dincolo de balustrada, tinandu-se astfel, cu acele mânuțe de bucata de fier care ii era singura cale din a îi opri căderea. Din instinct alerg spre el si il prind de maini. Cu greu, il trag usor, usor pe partea opusa a balustrazii, ajutand micul batranel sa scape tefer.

-Sunteti bine domnule?intreb lasandu-ma in genunchi, pentru ai ajunge la inaltimea sa.

-Da! Iti multumesc nespus domnișoară! Ai o adevarata inima de aur! Intr-o zi fapta ta va fi rasplatia!imi spune acesta cu vocea tremuranda strangandu-mi in manutele sale mana mea.

-Nu trebuie sa imi multumiti. Imi place sa ajut oameni. Va rog sa aveti mare grija de acum!ii spun eu.

-Voi avea.este tot ce spune apoi isi reia traseul coborand scarile.

     Urc si eu scarile pana la locul secret unde urma ca eu si Alya sa ne petrecem ceea ce a mai ramas din zi.

     Ajunsa la destinatie, imi fac veacul langa prietena mea, ce privea Parisul, parca fascinata.

-Nu as mai pleca de aici.afirma aceasta.

-Locul acesta este minunat, nimeni nu ar vrea sa plece de aici...spun eu privind la randul meu peisajul genial din fata ochilor.

☆☆☆ 

-Aah!casc eu fracandu-mi ochii. Neata Alya.ii spun prietenei mele care dormea langa mine.

     Aceasta se trezeste si imi raspunde la salut. Imi iau telefonul care isi facea veacul langa perna mea si il deschis. Ma uit la ceas si observ ca este... șapte patruzeci? Agitata incep sa imi strag lucrurile si sa le pun in geanta cu care am venit.

-Alya, grabeste-te este opt fara douazaci! In douazeci de minute incep orele iar eu stau departe de turn.zic panicata.

-Bine, fugi si ia liftul apoi alearga pana acasa. Imi voi ruga mama sa ne duca cu masina la scoala.imi spune Alya.

-Multumesc!zic si o imbratisez urmand dupa sa iau liftul pana la picioarele turnului.

     De acolo alerg pana la blocul meu. In cateva minute ajung in fata locului pe care il numesc casa. Deschid rapid usa si alerg pana in camera mea. Ajunsa acolo ma imbrac in viteza fulgetului in primele haine gasite in dulap, imi iau ghiozdanul si alerg jos pe scari