Profesorul de matematică

30

P.O.V~Olivia

-Mami! Tati!

Vocea Anastassiei a răsunat bucuroasă în camera mea, care acum este camera noastră.
-Bună dimineața prințesa lui tati!
-Bună dimineața scumpa mea!
-Mwa! Mwa!

Anastassia ne sărută pe amândoi pe obraz.
-Tati știi cât de fericită sunt că te-ai întors? Acum pot să le spun și eu prietenelor mele ce tătic grozav am! Și să îți mai spun ceva! Și lui mami i-a foat dor de tine.
-Eu...mă duc să pregătesc micul dejun.~spun eu dorind să plec cât mai repede din cameră.~

P.O.V~Zayn

Olivia pleacă, iar eu rămân cu prințesa mea. Este atât de frumoasă și de inteligentă. Mă bucur mult că Liv i-a spus că sunt plecat la muncă.
-Tati haide să îmi vezi camera!
-Haide!

Trebuie să recunosc că Liv a muncit din greu pentru casa asta. Anastassia mă trage de mână până într-o cameră complet roz. Are un pat ce pare a fii o caleașcă și sunt multe păpuși în cameră.
-Tati ne jucăm cu păpușile?
-Doar dacă eu sunt Ariel!
-Yupi! Ești cel mai tare tată!

P.O.V~Olivia

Roșiile, castraveții, măslinele, șunca și ardeii sunt scoase pe masă, afară pe terasă. Trebuie doar să mai fac omletele, iar micul dejun perfect din ultimii cinci ani, este aproapre gata.
În timp ce prepar omletele gândul îmi sare la noaptea trecută. Nu m-am mai simțit atât de bine de când eu am ales să plec și să nu îl ascult. M-am simțit iubită și protejată, iar pe Anastassia nu am mai văzut-o așa de fericită niciodată. Opresc focul aragazului, dar când să mă întorc să pun în farfurii două mâini se așează pe talia mea, iar buzele lui mă sărută pe gât.

-Îți stă bine la bucătărie, dar mai bine îți stă lângă mine.
-Unde e Anastassia?
-Pregătește teatru de păpuși.

Îmi ia tigaia din mână și mă ridică pe blat.
-Mi-a fost atât de dor de tine.
-Și mie.

Ne sărutăm cu atât de multă pasiune, în timp ce limba lui îmi explorează cavitatea bucală cu multă curiozitate și dor. Îmi mușcă buza de jos, iar apoi îmi mușcă lobul urechii și îmi șoptește:
-Aș mânca puțin din tine, dar cred că Anastassiei îi este foame și chiar îmi doresc să iau primul mic dejun adevărat din ultimii cinci ani.
-Du-te după Anastassia și spunei că mâncăm pe terasă.
-Bine, regina mea.

Spunând asta se apropie de gâtul meu unde este așezat, și acum colierul pe care l-am primit de la el.

În urmă cu cinci ani

(Capitolul nouă)

-Ce faci?
-Te bag în seamă. Treci aici,îmi spune arătând spre picioarele lui.
-Nu la asta mă refeream.
-Haide aici!

Mă comformez imediat şi merg în poala lui.
-Închide ochii! Voiam să ți-l dau în alte împrejurimi dar...

Când deschid ochii la gâtul meu stă un lănțisor în formă de coroană iar înauntru domneşte un diamant.
-Fiind că tu eşti regina mea! Vreau să porți acest lănțişor pănă când nu voi m-ai însemna nimic pentru tine.

-Asta înseamnă că tot timpul m-ai iubit.
-Întotdeauna te-am iubit și te voi iubi!

Hey lume! Sper să vă placă și acest capitol. Vreau să vă mulțumesc pentru că ați citit și votat fiecare capitol. Ne apropiem cu pași repezi de o mie de steluțe. Vă mulțumesc mult. Să știți că puteți să aruncați un ochi și peste noua mea carte. "Te vreau". Capitolele sunt mult mai lungi și sunt scrise cu mai mult profesionalism.