Diavolul nu minte (Romanian version)

Stiu ca sunt defect

Cand m-am intors a doua oara sa vizitez orasul asta stiam ca nu o sa mai scap de el.. Ma atragea extrem de mult
Atunci era dragoste, acum il urasc. La inceput nu eram legat decat de lucrurile frumoase. Acum il asociez doar cu ce e mai urat pe lumea asta.

Despre asta este viata, te amageste cu lucruri frumoase dupa care iti arata ca o sa pierzi tot ce ti-a daruit. Imi aduc aminte ce mi-a spus tatal meu "Lucrurile frumoase trebuie admirate de la distanta. cand incepi sa te apropii devin din ce in ce mai neinteresante si cand ajungi se le atingi se innegresc si incep sa moara". Pe vrenea aia il consideram un pesimist idiot. Acum, ajungand sa vad lumea exact asa. Fie devin si eu un idiot...fie chiar asa arata.

Imi place sa aflu slabiciunile altora, dar nu spun nimanui despre ale mele. Consider ca exteriorizarea m-ar slabi sau m-ar face sa par prea ciudat. 

Ma uitam la ea cum sta sprijina pe mana mea stanga, ghemuita langa minede parca i-ar fi fost frig.

Eraca o pisica ce cauta in acelasi timp protectie dar si posedare, sa ii demonstrezi ca stai acolo nemiscat cat timp doreste ea.

Cu siguranta voia sa imi exprim sentimentele, sa o mangai, sa o trag mai aproape si sa o inconjor cu mana pe care se sprjinea, chiar sa o si pup.

As fi putut face asta, prefacandu-ma ca imi place, ca simt lucrurile astea. Dar ar fi insemnat sa mint, sa transmit sentimente care nu existau in interiorul meu. Sunt sigur ca ar fi vrut chiar si asta, sa simulez trairi care nu exista. Chiar mi-a spus de cateva ori, referindu-se la relatii trecute, neindraznind sa mi-o ceara.

Am  frica asta, ca oamenii s-ar putea atasa de mine, din cauza mesajelor gresite pe care le transmit, dand sperante.  Si ma consideram mereu responsabil pentru suferinta lor. Nu o data mi s-a intamplat sa fiu cu cineva si sa inceapa sa plange, neintelegand care-i motivul unei asa puternice emotii.

Imi aduc aminte o experienta de genul asta. Tin minte ca era iarna, probabil cu 5-6 ani in urma. Ea avea 18 ani, eu cu cel putin 11-12 mai mare. Statea in masina si plangea langa mine, gangurind ceva ce nu intelegeam. nu am facut altceva decat sa ma intind, cu miscari foarte incete si calme, sa iau un pachet de servetele din torpedou, scotand unulo, foarte incet, cu grija, sa nu sifonez ambalajul  apoi oferindu-i-l. In mintea mea gandurile erau "de ce plange", "ce vrea sa fac acum" "nu pot sa o iau in brate, o sa considere ca am cedat, ca regret ce am facut si  de acum o sa o iubesc, sau ceva de genul asta". Imi tot repetase in ziua aia de un triungi, iar eu ma chinuiam, fara sa o intreb, sa deslusesc oare ce mesaj subliminal imi transmite, oare vrea sa spuna ceva si ii e rusine. In imaginatia mea, bogata dar rupta de realitate, am ajuns sa ma gandesc ca poate este vorba despre triunghiul format de sanii ei si zona genitala. Nu ma interesa foarte mult din punct de vedere sexual, desi arata bine. Chiar si acum arata bine, o urmaresc  o data la cateva luni, pe facebook, sa vad cum a mai evoluat. Pana la urma a reusit sa dea mai multe detalii si am inteles. se referea la triunghiul format din mine, eu si celalt tip. In limbajul feminin, de organizare sociala, probabilera un termen cunoscut, dar eu n-aveam idee de el si nici nuintelegeam de ce ma aflu inr-o forma geometrica, fiind legat printr-o singura linie, dreapta, neintrerupta, directa, de un tip pe care nici macar nu-l cunosc. Nu stiam cum il cheama, cum arata si nici nu ma interesau aspectele astea. Eu doar vobisem cu ea, saptamani la rand, iesisem cateva seri, prin zone nepopulate ale orasului, statusem doar in masina sau in apropierea ei, ne batusem putin cu zapada, ma lasase cateva minute in ger, blocand usile masinii in joaca, privndu-ma prin geam cu niste ochi mari si un chip de copil inocent,neintele de lume, care peste un n avea sa plece in Zurich sa seprostitueze, se pare. Dar cam asta fusase tot. Nu intelegeam de ce acum sunt in triunghiul asta iar ea plangenga mine. Nu imi expusasem sentimentele, reale sau ireale, nu ii facusem promisiuni, nu ii cerusem sa faca ceva pentru mine. Doar vorbisem ore in sir, asta era placerea mea, sa vorbesc, sa transmit gandurile sisa imi lasimaginatia sa curca prin degete pe taste. Din cauza asta il chinuia si pe celalt tip. Spunea ca in urma ca in noaptea erau in pat si l-a pus sa ii spuna o poveste. El ca orice barbat, a inceput sa intrebe "aa, pai ce poveste, ce gen, despre ce. aaa...pai nu stiu" apoi a incropit ceva rapid, total nesatisfacator.

Femeile sunt obsedate de povesti. Viata asta e prea rece pentru ele, vor sa fie invaluite cu imagiatia altcuiva. De asta probabil citesc mai mult decat noi, de asta sunt innebunite dupa filme de dragoste. Realitatea, si noi barbatii, nu le sa le ofere suficiente emotii. Intr-un fel le inteleg, eu traiesc in lumile mele ireale, idealuri fanteziste, dar sunt create de mine, nu cer nimanui sa imi construiasca lumile alea.

Cam aceeasi situatie sunt sigur ca este si in mintea celei de acum, rezemata de mine, ca de o piatra care crede ca va prinde viata daca insista. 

Am vorbit foarte mult inainte, a urmat sexul, acum as vrea si eu sa ma intorc inapoi in interiorul meu si sa traiesc acolo confortabil. Nu ma deranjeaza ca a ramas, nu ma tulbura prezenta ei, ci doar faptul ca ma astept din moment in moment saimi reproseze ceva, ca nu sunt suficient de tandru, sau ca nu ii spun ce vreau de la ea. chestii de genul asta. De asta evit de multe ori sa se ajunga la sex. nu pun prea multa valoare pe el. Aproape mereu il fac pentru le. Nu sunt atent la ce le imi place mie, ci la micile lor reactii in functie de miscarile mele, ca apoi sa le continui sau sa le schimb, pentru a le crea o experienta cat mai placuta, iar la finalmi se reproseaza ca eu sunt obsedat de sex, ca doar asta vreau de la ele si ca nu stiu ce pierd nedeschizandu-mi sufletul. Ajung chiar sa te faca sa crezi ca intr-adevar e ceva acolo in interior tinut prizonier de cineva, sentimente inchise intr-o cutie. Sunt sigur ca nu e nimic, decat pura relaxare si dorintade conectiviate, din cand in cand, rar.

Astept cu nerabdare momentul cand o sa spuna ca ii e somnsi vrea sa se culce. atunci stiu ca am scapat, tensiunea a disparut, nu o sa mai deschida subiectul despre ce vreau, ce simt, cand o sa ...nu stiu ce.

Chair dupa ce a spus asta, am stins lumina si tv-ul, am bagat telefonul meu la incarcat, am tras patura peste noisi am luat-o in brate. se aude galagie pe holul blocului. usa de lalift trantita si voci.

Ma tot gandeam poate-i ea. Poate pot sa mai completez serialulasta stalkeristic cu ceva detalii, chiar si doar sa omaivad o dat. cum e imbracata, cum are parul, cu cine e.