Suflete Pereche

#7

Mă scol din pat și mă schimb în ceva lejer. Nu prea am dormit aseară.  M-am tot gândit la Arthur.Nu-mi vine să cred că e prietenul lui Aiden. Și faza cu șeful...... Cine e acel șef?Și ce slujbă are Arthur de șeful lui l-a pus să omoare persoane? Și de ce tocmai pe el a trebuit să-l distrugă?Prea multe întrebări. Oare să  îl întreb pe Aiden? Îmi va răspunde?
"Nu o va face." Zice lupoaica mea.
"De ce nu?"
"De ce ar face-o?"
"Bine punctat...Dar merită să încerc."
"Cum vrei."
Cobor jos și dau de Horus.
---Bună dimineața! Zic veselă.
---Bună dimineața!
---Știi unde e Aiden?
---E în grădină . Dar nu cred ca ar fi bine să îl deranjezi.
---Mulțumesc. Zic grăbită si plec.
Ies în grădină și dau de un Aiden foarte îngândurat. Stătea pe o bancă și privea în gol. Mă apropii încet și pun mâna pe umărul lui. El mă privește pentru câteva secunde după care îmi dă mâna la o parte.
---Ce vrei? Se răsteşte la mine.
---Nimic. Am vrut doar să te întreb ceva.
---Întrebă pe alt cineva. Stai departe de mine și nu ma atinge!
---De ce ești așa nervos pe mine? De ce nu mă accepți?  Ce ți-am făcut eu? Urlu eu.
---Nu înțelegi ca nu am nevoie de tine. Tu nu însemni nimic pentru mine. Și dacă vrei să-ți fie bine te sfătuiesc să nu m-ai țipi la mine. Spune foarte calm. Ce a-și vrea să îi trântesc două palme!
---Las-o baltă!Am venit sa pun niște întrebări. Cine e șeful lui Arthur? Cu ce se ocupa el de are un șef?
---Nu e treaba ta!
---Trebuie să știu!
---De ce? Ce ai rezolva dacă ai ști?
Eu tac .Probabil nu m-ar ajuta cu nimic să știu. Îl las în pace și plec.
Mi-ar plăcea să aflu m-ai multe despre puterile mele. Cel m-ai simplu e la biblioteca.Sigur au o biblioteca pe aici . Îl întreb pe Horus unde e și mă îndrept către ea. Intru într-o încăpere uriașă.  Nu o să mă plictisesc cat timp sunt aici. Mă plimb printre rafturi și găsesc o carte despre vârcolaci și legendele lor.Ma așez pe o canapea din mijlocul camerei și răsfoiesc cartea. Despre fiicele lunii nu scrie  cu nimic m-ai mult decât mi-a spus Luna. Nu scrie nimic despre rombul negru din fruntea lupoaicei mele sau de ce nu știe nimic despre asta. Dar îmi explica cate  puteri am și cum le pot folosii. Se pare că eu si forma mea de lupoaica putem avea aripi de înger. Drăguț! Ia să vedem...Închid ochii ,mă concentrez și la un moment dat simt ceva greu pe spatele meu . Deschid ochii și observ niște aripi uriașe. Wow!  Încerc să mă ridic de la sol dar simt cum cad în fund. Nu prea sunt obișnuită cu ele. Le fac să dispară și ies din bibliotecă. Vreau sa mă antrenez singură.  O să merg în pădurea de pe pământ. Merg la Horus și îl întreb:
---Horus ,pot să merg pe pământ?
---Desigur , dragă. Nimeni nu ți-a interzis nimic aici.
---Credeam ca nu o să mai pot coborâ  niciodată.
---Poți coborâ când vrei.
Merg repede afară  și rog un șofer sa ma ducă jos. După undrum plictisitor ajung la destinație. Cobor din mașină și alerg spre casa mea. Dau buzna înăuntru și dau de tata stând pe canapea. Sar pe el și îl îmbrățișez strâns.
---Mira,cum ai venit?zice surprins.
---M-ai lăsat zeul Horus.
---Ce mă bucur!
---Unde e Emma?
---E plecată în oraș.
---Fix când am venit eu!
---Scuze.
---Tată , am puțină treabă. Ne m-ai vedem.
Îi spun soferului sa plece .Plec rapid și mă opresc în mijlocul pădurii sa nu mă vadă nimeni. Încerc sa zbor. Mă antrenez de câteva ore și se pare că mă descurc bine. E timpul să plec. Decid să zbor pana sus. Imediat ce am ajuns mi-am făcut aripile sa dispară. Să nu le vadă nimeni.
Intru în casă și îl văd pe Aiden apropiindu-se nervos.
---Unde ai fost?
---Nu e treaba ta!zic la rândul meu.
Atunci mă prinde de încheieturi și mă trage brusc afară  acolo era Horus care ne privea zâmbind. Credea că e un joc de-al nostru. Greșește. Acolo se afla un pasaj pentru zbor care face legătura cu lumea de jos. Pana jos e o distanță uriașă.
Mă prinde în brațe și mă plasează deasupra gropii. Horus rămâne blocat. Eu mă prefac speriată.
---Zi unde ai fost!
---Nu! Lasă-mă jos!
---Bine. zice rânjind și îmi dă drumul.
Observ fata îngrozită a lui Horus. Aiden nu avea nici o reacție. După ce vede că am căzut suficient,desigur neajungand la pământ. Sare după mine în forma de zeu.  Rânjesc  și îmi desfac aripile zburând cu o viteză orbitoare înapoi sus.Aiden mă privea cu gura căscată.  Horus s-a sprijinit de un copac cu mâna la piept,privindu-mă. Rămân în aer,Aiden venind la nivelul meu.Se uita la aripile mele și tăcea.
---De unde? Cum? Dar nu e posibil...
---Ce ?Tu știi că sunt pe jumătate înger.
---Dar nu trebuiau să îți apără încă. Și nu trebuiau să fie cu vârfurile aurii.zice speriat.
Ce! Privesc în spate și văd niște aripi uriașe cu vârfuri aurii . Parcă erau albe?
---Mare chestie! Revenind, ai încercat să mă omori! Urlu eu.
---Vroiam doar să te sperii.  Aveam de gând să te prind.zice zâmbind. Ce zâmbet frumos!
E mai plăcut decât zâmbetul lui obișnuit și răutăcios. Cobor pe pământ și îi zâmbesc lui Horus.
---Sunt bine! Nu te speria.
---Mă bucur. Aiden,să nu m-ai faci asta niciodată!
---Da,da.zice nepăsător.
Îmi retrag aripile și fac cale întoarsă spre grădină.
Decid să mă plimb. Oare robul acela are legătură cu aripile mele?
Deodată o văd pe  Alexia venind spre mine.
---Am auzit că ești cam specială.
---Voi sunteți speciali , sunteți fii de zeu.
---Nu e chiar așa mare lucru .
Am m-ai discutat despre diverse lucruri până a venit vremea cinei.
Ne-am strâns la masă cu toții.  Aiden stătea în față mea. În timp ce mâncam îl aud pe nesuferit spunând :
---Nu vreau să mai pleci nicăieri fără gardă. Zice calm.
---De ce? Nu am nevoie de niște proști care să stea după mine tot timpul!urlu eu.
---Ți-am spus să nu țipi la mine!
---Horus.
---Scuze,scumpo. Am mâinile legate. E viitorul zeu conducător.
---Pff...Ce îi pasă lui?spun astfel încât să mă audă bine. Mă privește ciudat. Parcă trist... Ce?
După ce termin plec rapid în camera mea. Trebuie să fie cineva care știe ce e cu semnul de pe frunte! O să îl găsesc.
Mă schimb și mă pun în pat. A fost o zi obositoare.

Hei lume! Scuze de greșeli! Acesta e capitolul și sper să vă placă.