Suflete Pereche

#5

Ma trezesc devreme.Vreau să stau cu Emma cât m-ai pot. Mă îmbrac și cobor jos. Acolo mă așteptau cei doi triști.
---De ce trebuie să pleci? Parcă nu te vroia. Zice Emma
---Părinții lui mă vor acolo,nu el. Zic asta cu o durere sfâșietoare .
---Dar ce așteptăm? Hai să mergem să cumpărăm niște dulciuri și sa ne uitam la un film.
Plec împreună cu ea spre cel mai apropiat magazin . Am cumpărat popcorn, ciocolată și o grămadă de alte prostioare. Când am ajuns  acasă am pus totul pe masă și am pornit filmul. E o comedie. Am râs amândouă de actori vreo două ore. După aceea  am ieșit afară și ne-am plimbat prin pădure. Am obosit!
---Cât e ora?o întreb pe Emma.
---Uită-te pe telefonul tău. zice prăbușindu-se pe canapea.
Scot telefonul din buzunar și văd că e timpul să mă pregătesc . Oftez încet și merg în camera mea. Fac un duș și mă îmbrac cu o bluza albă ,simplă  și blugi negri . Mă încalț  cu niște teniși și cobor jos cu bagajele. Tata mă privea trist.Se apropie și mă îmbrățișează.
---Îmi pare rău, dragă. Aș vrea să pot să opresc asta.
---Tată ,nu plec de tot. O să vin cat de des pot. Chiar dacă în următoarele săptămâni voi lipsi.
Las capul în jos. Încerc să par mai curajoasă decât sunt. Mi-e frică de el. Mi-e teamă că mă va respinge. Luna e foarte agitată.
Deodată Emma mă prinde într-o îmbrățișare strânsă.
---Îmi va fi dor de tine!
--- Și mie ! spun strângând-o în brațe.
Peste puțin timp se aude o bătaie în ușă. Tata deschide ușa . În prag era chiar Aiden. Tata lasă capul în jos în semn de respect ,eu nu o fac. Acest lucru îl face sa mă privească urât . Oricât de tare m-ar intimida ,eu nu o să îi arăt asta. Nu ma lasă orgoliul. Îl privesc urât și îl văd că rânjește.
Nu o să îi arăt respect.
---Bună ziua,domnule. Mă scuzați dar trebuie să plecăm.
---Desigur.
Aiden cheamă niște gărzi să ia bagajele mele. Se apropie de mine ,rânjind. S-a oprit în față mea. Inima mea bate foarte repede. Simt cum tot curajul din mine mă părăsește. Ce face? Ridică mâna și îmi mângâie obrazul. Se uită fix în ochii mei . Sunt foarte confuză ! Deodată privirea lui se întunecă. Pare nervos. Mă apucă brusc de încheietură și mă trage după el. Ce repede își schimbă starea !  Credeam că m-a acceptat . Sunt și mai încurcată acum. Tata mă privește trist . Mă trage până afară  și mă împinge într-o mașină. El se pune la volan iar eu eram lângă. Pornește mașina și plecăm. Eu mă gândeam doar la el. Deodată se uită la mine cu dispreț și zice.
---Să nu crezi că ești specială în vreun fel. Eu nu am nevoie de tine. Dacă nu mă bătea tata la cap erai de mult respinsă și poate moartă. Tu nu contezi pentru mine. Să nu te aștepți să țin la tine . Nu te iubesc! zice cu răutate.
Am simțit că o grămadă  de ace mi-au patruns în inimă. Ceva ce el sigur nu are. M-a respins! Exact de asta mă temeam.Lupoaica mea urlă de durere și cere răzbunare. Nu pot să îmi pierd controlul acum. Simt cum o lacrimă îmi alunecă pe obraz .Îmi întorc capul într-o parte și o șterg repede. Nu vreau să mă vadă slabă. Vreau să știe că  sunt o  persoană puternică. Nu o să îmi pierd controlul acum. Îmi adun tot curajul și spun încet:
---Monstrule!Tu nici nu meriți sa fi iubit!
Îl văd că se uită la mine mirat.Ce?Am spus că am curaj și chiar am.
"Asta când nu ți-l destramă el."
"Taci!"
Pov.Aiden:
Ce a fost asta? De unde atâta curaj? Parcă înainte tremura când mă vedea. Monstru?Pot să fiu mai mult de atât. Încearcă să pară puternică. Nu e. Am văzut acea lacrimă, nu sunt orb.  Mă așteptam să fie moartă până acum.Visele nu se împlinesc mereu,așa-i?
Pov.Mira:
Ce nemernic! Mă întreb cum e tatăl lui.Luna a spus că și el mă vrea acolo. Îl văd că oprește mașina .
---Am ajuns. mârâie încet.
Cobor încet și privesc în jurul meu.  O Doamne ! E  mai mare ca și  casa Alfa-ului. Aiden cheamă pe cineva să ia bagajele. Se apropie de mine și mă privește ciudat.Îmi spune să merg după el. Intrăm înăuntru. E uimitor. Deodată văd un bărbat destul de tânăr care seamănă bine cu Aiden . Cred că e tatăl lui.
Se apropie de mine și zice:
---Bună, dragă! zice vesel.
Acum știu că Aiden nu are caracterul părinților. Ei sunt veseli mereu,el e morocănos mereu.
---Bună ziua,domnule.spun cu respect.
---Spune-mi doar Horus.
---Sigur.
---Mă bucur că Aiden te-a găsit. E norocos să te aibă. Ești foarte frumoasă.
---Mulțumesc. spun cu jumătate de gură. M-am simțit din nou oribil . Mi-am amintit de respingere.
---Ce ai pățit,Mira? se întoarce spre Aiden.Ce ai făcut?
---Nimic rău. Doar i-am spus adevărul . se apără el.
---Ce adevăr? Vei veni peste o oră  să discutăm puțin . Da?
---Bine. zice plecând .
---Hai să îți arăt camera ta.
L-am urmat pana la etajul următor. S-a oprit în față unei uși albe.
---Intră! îmi  zice el.
Deschid ușa și văd o camera superbă. E foarte mare.Culorile camerei sunt alb și bej. E minunată și frumos mobilată.
---Îți place ?
---E superbă!
---Mă bucur. Fiul meu este plecat cu niște treburi.Daca ai nevoie de ceva cheamă o servitoare și dacă vrei poți ieși în grădină.
---Mulțumesc mult!
Horus pleacă. Îmi despachetez lucrurile singură. Nu vreau să umble cineva în hainele mele.
Îmi scot telefonul și pun niște muzică. Nu sunt distrusă după respingere. Pe interior sunt devastată dar mă controlez ușor.
Peste ceva timp ,intră cineva în cameră.
---Domnișoară, Sunteți așteptată la cină.
Cât e ora?Cred că am pierdut  noțiunea timpului.
---Vin acum .
Acea femeie mă conduce până  la sala unde se ia cina. După  cină urc în cameră și mă pregătesc de somn.Sting lumina și mă pun în pat .Mă gândesc doar la cum m-aș putea răzbuna pe Aiden. Luna este de acord cu mine. O să plătească!

Hei lume!Sper să vă placă acest capitol. Scuze pentru orice greșeală  găsiți!