K-POP: We Got Married II: I hate the way I love you

Capitolul 8| Save me, please

"Felicitari" se auzise o voce, venind din spatele meu.

M-am intors uimita, observand niste fete, care veneau grabite inspre mine.

-Multumesc ... am spus eu, plecand capul in semn de multumire.

-Ne bucuram foarte mult ca v-ati intors! Si ne bucuram pentru voi doi! Spuse una dintre fete.

Am zambit, in momentul cand U-Kwon isi pusese mana pe umarul meu.

-Multumim, fetelor ... spuse U-Kwon, facandu-le semn de plecare.

Acestea au zambit, dupa care noi am plecat.

Primisem un buchet de trandafiri albi, si niste cadouri.

-Ce dragut, chiar nu credeam ca o sa se transmita atat de repede vestea ....

-Suntem vedete, acum tot ceea ce o sa facem o sa apara la televizor.

-Songhae! Spuse tata.

Am fugit repede in bratele acestuia, imbratisandu-l cat de tare am putut.

-Ai grija sa nu cazi ... spuse Alexander, avand grija sa nu cad.

-Mi-a fost dor de voi ... am spus eu, zambind.

-O Doamne, ce te-ai schimbat , te-ai tuns? Spuse tata, punand mana pe parul meu.

-Da, am avut nevoie de o schimbare ... Am spus eu, zambind suav.

-Parul tau cel lung ... spuse tata dezamagit.

M-am uitat la aceasta, putin speriata de faptul ca nu era multumit, insa acesta a zambit spunand:

-Esti frumoasa oricum! Te prinde chiar bine!

Am zambit, dupa care am plecat inspre casa. Eram obosita, timpul trecuse atat de greu.

Era atat de bine sa fi acasa, imi fusese  atat de dor, trecuse atat de mult timp, patru ani ... Probabil va intrebati de ce nu am stat cat trebuia, insa ceea ce a aparut in drumul meu, nu m-a lasat sa imi continui facultatea.

-Vreau sa mergem undeva, spuse Alexander, soptindu-mi.

M-am uitat la acesta, dupa care am aprobat din cap.

-U-Kwon ... am spus eu, luandu-mi paltonul pe mine.

-S-a intamplat ceva? Spuse acesta, grijuliu.

-Trebuie sa merg pana undeva cu Alexander, ne vedem acasa, bine? Am spus eu, ridicandu-ma pe varfuri si sarutandu-l.

-Ai grija de tine, te rog ... spuse acesta, sarutandu-ma inapoi.

Am zambit, dupa care am pornit inspre masina lui Alexander.

-Ce s-a intamplat? Am spus eu, punandu-mi centura.

Acesta nu a spus nimic, a pornit motorul, plecand de pe loc.

Nu am mai spus nimic, am tacut lasand lucrurile sa se intample de la sine.

-Poftim ... spuse el, dandu-mi un biletel, cu un numar pe care scria "12".

M-am uitat lung la acesta, dupa care am intrat in cladirea cea mare.

Totul imi parea atat de cunoscut,  insa nu stiam de unde ... Am ajuns la etajul in care era camera cu numarul 12. Am apasat pe sonerie, uitandu-ma prin imprejurimi.

Se auzeau niste pasi, care veneau grabiti inspre usa, moment in care am realizat unde eram, apartamentul lui G-Dragon, trecusera aproape 8 ani de cand am calcat ultima data in el.

Usa s-a deschis, facandu-mi inima sa o ia razna. Am crezut ca voi cadea din picioare, nu le mai simtea, inima, de ce imi faci asta? Dupa atata timp ...

-Songhae ... spuse el, luandu-ma in brate.

Am simtit cum inima mi se opreste, sangele parca nu mai circula prin venele mele, doar niste stopi de apa, imi umezisera obrajii, oh dar stai ... sunt lacrimile ... lui.

-G-Dragon ... am spus eu, abea putand sa imi controlez timbrul vocii.

-Mi-a fost dor de tine! Spuse el, luandu-ma in brate.

-Dar ...

Inainte sa mai spun ceva, acesta mi-a cuprins obrajii inspre palmele sale, unindu-si buzele cu ale mele, facand ca inima mea sa se trezeasca la realitate dupa trei ani.

-Te rog ... trebuie sa incetam ... am spus eu, uitandu-ma in ochii lui.

-Dar sti ca te iubesc ... ti-am demostrat asta ...

-Si era sa distrugem iarasi fericirea tuturor .. am spus eu, incercand sa ma desprind dintre bratele lui.

-Dar de ce iti pasa asa de mult ceea ce spun celelalte persoane? Spuse el.

-Nu imi pasa ... insa, nu vreau sa sufere ...

-Si preferi sa suferi tu? Spuse el, sarutandu-ma irasi.

-De ce tot imi faci asta? Am spus eu, plangand.

-Pentru ca stiu ca este ceea ce vrem amandoi ...

-Este ceea ce vrei tu ... Am spus eu, dand sa plec.

Ce cautam eu aici la urma urmei?

-Uite ... puneti fericirea pe primul loc ... spuse el, luandu-mi suav mana intr-a lui.

-Nu voi mai putea niciodata, sa fac asta ... Am spus eu plecand capul.

-La ce te referi? Sigur ca poti! De aceea, lasa-ma sa fiu langa tine ... Spuse el, sarutandu-ma pe obraz.

-Pai si logodnica ta? Am spus eu ironic.

-Nu mai sunt cu ea, am parasit-o ... sti bine ... Spuse el, luandu-ma in brate.

-Termina! Am spus eu, dandu-ma de langa el.

-Ce ai? De ce te comporti atat de ciudat? De ce nu vrei sa fim impreuna, in sfarsit? Spuse acesta confuz.

-Pentru ca sunt insarcinata ... am spus eu, simtind cum tocmai am scapat o bomba nucleara.