K-POP: We Got Married II: I hate the way I love you

Capitolul 4| Somebody's watching me

Capitolul 4| Somebody's watching me

A fost o saptamana ciudata, foarte ciudata. Ati simtit vreodata ca si cum ati fi urmariti? Ca si cand niste ochi v-ar urma non-stop?

Prima mea sedinta foto a fost minunata, atat de multa lume care avea grija la felul in care aratam, care se comportau frumos cu mine, paream o adevarata vedeta, mi-as fi dorit ca toate lucrurile acestea sa se fi intamplat inainte de schimbarea mea , inainte ca Minie sa moara.

Doamne! Ce prostii vorbesti! Mi-am spus, asezandu-mi capul intre genunchi.

-Songhae ... se auzise o voce, venind dinspre coridorul cel mare.

-Sunt gata, imediat vin! Am spus eu, in timp ce imi aranjam rochita cea alba.

Astazi era o zi importanta, era ziua cand urma sa fim prezentate in fata idolilor, ca noua generatie YG, noua trupa de fete "Little Love" sau mai bine stiute dupa LL, prescurtarea numelui nostru. Iar eu, eram cea mai mica din trupa, micuta Songhae.
   Spre fericirea mea, trupa BIG BANG nu era invitata, iar nimeni nu stia despre faptul ca Songhae din trupa LL este fosta sotie a lui G-Dragon, insa dupa seara aceasta cu siguranta totul se v-a afla, iar razbunarea mea fata de GD o sa inceapa.

 Aveam parul prins intr-un coc dezordonat, dar in acelasi timp foarte elegant, aveam o rochita lunga si stramta pe corp, deoarece tema patrecerii era "Little Elegance" deci, toata lumea trebuia sa arate cat de elegant putea.

-Arati minunat! Spuse CEO-ul agentiei, care era foarte entuziasmat de hotararea mea.

In urma cu trei ani, acesta a fost printre singurele persoane care a stiut toate lucrurile despre relatia mea cu GD, iar tot el a fost ultima persoana care m-a vazut cand am plecat ....

Cu trei ani in urma.

-Minie, te rog asculta-ma! Spuse CEO cu un ton trist.

-Imi pare rau, chiar nu pot ... trebuie sa plec. Am spus eu, intorcandu-ma cu spatele.

-Dar, de ce nu intelegi ca te iubeste?! Spuse acesta, prinzandu-ma de mana.

-Am spus eu asta? Il inteleg, si il iubesc! Dar ... 

-Dar , ce?!

-M-am saturat ca oamenii sa sufere din cauza mea, m-am saturat ca eu sa sufar, si cel mai rau, ca el sa sufere ... Nu intelegeti? Este o vedeta, imaginati-va cum este sa fiti judecat de o lume intreaga? De ce nu il intelegeti?

-Tocmai ca il inteleg ....

-Atunci de ce nu ma lasati sa plec? Am spus eu, plangand confuza.

-Pentru ca te iubeste, iar in momentul cand a semnat pentru a deveni un IDOL stia ca asa ceva o sa se intample, stia ca o sa fie judecat de lumea intreaga, stia ca nu o sa poata sa iubeasca ... stia ca o a sufere.

-De aceea va spun, este cel mai bine ca eu sa plec ...

-Dar el a luat deja hotararea, stie ca te vrea pe tine, si este instare sa renunte la postul sau de IDOL.

-Nu il voi lasa sa faca asta.

Am urcat in autorcar, care a plecat. Auzeam tipetele directorului si il vedeam cum fugea dupa autocar, dar este decizia mea , nu o voi regreta ...

Am deschis ochii , trezindu-ma iarasi la realitate, eram intr-o sala mare, alaturi de colegele mele de trupa, acestea erau Andrea, Amy si Niko, toate trei se antrenau de ani buni pentru a face parte din aceasta trupa. Probabil vechea eu s-ar fi simtit prost, sa stie ca a intrat in trupa fara sa munceasca, insa Songhae nu mai are timp pentru asa ceva, timpul trece repede, nu este timp!

 Am zambit , la toate persoanele care mi-au fost prezentate, inclusiv cand am ajuns langa 2NE1 am inceput sa tremur, de frica ca o sa fiu descoperita, insa acestea au zambit calm si s-au purtat intr-o maniera foarte politicoasa. Simteam ceva ciudat, ceva extrem de ciudat, simteam ca si cand cineva m-ar urmari cu privirea, dar nu in sensul ca erau multe persoane curioase asupra mea, cineva ma urmarea cu privirea, acel cineva ma privea diferit.

-Trebuie sa merg pana la baie, am spus eu uitandu-ma la Niko , lidera trupei.

-Ok, dar sa nu stai mult, continuase aceasta.

Am plecat grabita inspre coridorul cel lung, pe care am inceput sa fug ca o nebuna, cautand baia.

Cine sta pana in ultima clipa? Poate faci pe tine Songhae!

Imi tot reprosam lucruri, cand dintr-o data am simtit o mana pe umarul meu.

Am tipat, dupa care m-am intors speriata. Am ramas inmarmurita, cand in fata mea a aparut el, nu imi venea sa cred, U-Kwon din Block B statea chiar in fata mea, cu un zambet larg.

-Imi pare rau, te-am speriat? Spuse el, pe un ton dragalas , diferit de cel de data trecuta.

-Sunt bine, doar putin ...

Probabil ma uitam ca o ciudata la el, pentru ca acesta se simtea putin stanjenit.

-Tu esti fata de data trecuta, asa-i? Spuse el, pe un ton calm.

-Poftim? Am intrebat confuza.

-Fata din magazin, cea neatenta ....

Zambise, aratandu-si dinti perfecti, care mi-au facut inima sa tresara.

-Numele meu este Yukwon, si sunt membru din trupa Block Buster, cunoscuta si sub denumirea de Block B...

-Numele meu este ...

-Songhae, verisoara mai mica a lui Alexander, am dreptate?

Acesta imi aruncase o privire, O DOAMNE nu stiu cum sa o descriu, si nici sentimentul pe care l-am avut. Eram destul de hipnotizata de prezenta lui, dar cand am auzit ca il cunoaste pe Alexander am ramas cu gura cascata.

-Esti bine? Spuse el, punand iarasi mana pe umarul meu, coborandu-se la inaltimea mea, uitandu-se in ochii mei.

-DA! Am spus eu, dupa care l-am impins de langa mine.

Am luat-o la fuga, simtind cum in cateva minute inima o sa imi sara din piept, ce se intampla cu mine? Songhae nu ai timp pentru asa ceva! Nu face o prostie, concentreaza-te!

Am ajuns iarasi in sala cea mare, bine, prima data am fost la baie , aveam emotii, si speram sa nu il vad iarasi pe U-Kwon, mai ales dupa ceea ce facusem.

Am continuat sa merg iarasi prin multime, cand dintr-o data ne-am oprit in fata unui grup, in fata celor de la Block B.

Liderul lor parea foarte ok, numele lui fiind Zico. Mi se parea atat de dragut cu noi fetele, iar restul al fel, Zico rugandu-ne chiar sa cantam odata impreuna cele doua trupe. In tot timpul asta, U-Kwon se uita doar la mine, lucru care ma facea sa tremur din cap pana in picioare, iar stomacul meu era plin de fluturi in timp ce mintea o luase razna de mult. Acesta mi-a facut subtil semn sa il urmez pana afara, nu vroiam sa fac asta, dar l-am urmat.

Acesta a urcat primul niste scari, iar eu in liniste l-am urmat fara sa spun nimic. Am ajuns sus de tot, pe acoperisul cladirii, acolo unde acesta statea si se uita la oras, era o priveliste minunata.

-Ai venit .. spuse el, uitandu-se la mine.

-Nu stiu ce caut aici ... am spus eu confuza.

Acesta a zambit, apropiandu-se de mine.

-Din curiozitate, cred ... am raspuns eu uitandu-ma la privelistea minunata a orasului.

-Crede-ma ca nu ....

Acesta mi-a apucat talia, unindu-si buzele cu ale mele, facandu-ma sa imi pierd mintile, stomacul meu o luase si el razna, insa corpul meu nu reactiona, ce se intampla cu mine?