K-POP: We Got Married II: I hate the way I love you

Capitolul 5| Pieces

 Bunaaa! Inainte sa incepi sa citeti, nu uita sa pornesti melodia! Crede-ma, totul pare mult mai oke cu melodia pornita :3

--------------

Capitolul 5| Think Twice

Am deschis ochii, exact in momentul in care acesta si-a dezlipit buzele de ale mele. Am cazut in genunchi, auzind doar tipetele lui U-kwon, care incerca din rasputeri sa ma faca sa ma trezesc la realitate, insa brusc totul a devenit negru.

-Minie? Se auzise o voce venind dintr-un adanc infinit, care parea atat de departe.

-G-Dragon? Am spus eu, deschizand ochii.

Niste raze puternice m-au orbit pentru cateva secunde, dupa care buzele lui catifelate au aparut in fata mea.

-Ce se intampla? Am spus eu, simtind cum muschii imi erau imobolizati.

-Am venit sa imi i-au la revedere ... spuse acesta, luandu-mi o suvita de par, asezandu-o suav langa ureche.

-Dar, unde pleci? Am spus eu, speriata.

-Pai ... m-ai uitat, iar daca tu m-ai uitat, ce rost mai are?

-Dar nu te-am uitat! Imi pare rau, a fost o prefacatorie! Te rog, nu pleca! Am strigat eu, apucandu-l de brat.

Acesta a dat sa se ridice, moment in care chipul nu i s-a mai vazut, chipul sau fiind negru, doar buzele se mai vedeau, cat de cat ...

Am inceput sa plang, tragandu-l inspre mine, imi doream atat de mult sa il ating, sa ii simt iarasi parfumul, gandul ca nu o sa fie niciodata inapoi in bratele mele, ma facea sa imi pierd mintile, ma facea sa ma gandesc ca nu mai exista un viitor pentru mine.

Acesta a zambit, apropiandu-se de mine, moment in care mi-a sarutat suav fruntea.

-Dar trebuie ... spuse el, eliberandu-se dintre bratele mele.

-Te rog, nu ma lasa singura ... am spus eu, simtind cum inima ma durea atat de puternic.

Fara sa mai spuna ceva, acesta a inceput sa se indeparteze, lasandu-ma cu privirea plina de lacrimi, care acum cadeau pe fata mea ca niste rauri de lava. Inima, saraca ... simteam ca si cand ar fi fost sagetata cu o mie de sageti, pline cu durere si singuratate ...
 Simteam ca si cand o parte din mine s-ar fi rupt, ca si cand nu am mai putea sa imi gasesc locul nici unde ...

Am inceput sa il strig, cu speranta ca se va intoarce la mine, insa cand m-am uitat mai atent, la mana lui se afla o fetita mica, era asa de frumoasa, satena cu parul lung si buclat, semana asa de bine pe el ...

Era fetita lui.

Am inceput sa plang, vazand cum toate florile din jurul meu incep sa putrezeasca si sa dispara, in timp ce ultima raza de lumina ramasa era el, alaturi de fetita respectiva. Am incercat sa ma ridic, insa nu puteam, am inceput sa ma tarasc, trebuia sa il ajung din urma, insa el , mergea atat de repede, iar eu, abea daca puteam sa ma misc.

Am pus capul pe pamantul cel rece si cenusiu, simtind cum lacrimile mele nu isi mai aveau rostul, nu mai puteam nici macar sa plang, nu mai puteam sa fac nimic. Intr-o ultima incercare, m-am uitat iarasi la el, insa acum era ea, ea era langa el ...

Atunci am realizat ca el este fericit, era fericit si inainte de a ma intoarce, de ce am facut-o? De ce am incercat sa ii distrug fericirea? De ce?

Stiti sentimentul acela? Cand o singura persoana te face sa te simti in al 9-lea cer? Care prin saruturile si mangaierile sale te ajuta sa te inalti? Iar mai apoi, cand acea persoana iti da drumul, simti cum intregul tau corp se sfarama, prin aerul care este precum un foc, care te dizolva? Ei bine, cand te prabusesti din cerul acela si te trezesti iarasi la realitatea din fiecare zi, singura si confuza ne stiind ce sa faci? Ei bine, asta este a doua oara cand patesc lucrul acesta, si ma tem sa nu fie o cazatura mortala.

Am deschis ochii, plangand, insa, de data aceasta ceea ce mi-a aparut in fata ochilor, au fost niste buze necunoscute, niste brate puternice care imi inconjurau corpul, si un piept cald si moale pe care stateam.

-U-Kwon? Am spus eu, in momentul cand ochii nostri au facut contact.

-Esti bine? Spuse el, tresarind.

-Nu cred ... am spus eu, cu lacrimi in ochi.

-Ce te doare? Vrei sa mergem la spital? Spuse el , speriat.

-Crezi ca cei de acolo pot sa imi fixeze inima? Am intrebat eu, pe un ton inocent.

Acesta s-a uitat pierdut la mine, dupa care a zambit suav.

-Nu cred ca pot face asa ceva ...

-Dar, daca mi-ar da alta inima, durerea ar disparea?

Acesta s-a uitat iarasi la mine, dupa care mi-a raspuns.

-Cred ca doar tu poti vindeca o inima franta ... iar eu te voi ajuta cu mare placere.

-Sti, cineva mi-a spus odata "Nu incerca sa lipesti la loc inima franta a unei persoane, pentru ca s-ar putea sa te ranesti in cioburile ascutite ..." de ce m-ai ajuta ? Am spus eu cu un ton deprimat.

-Si ce daca? Atata timp cat poti opri suferinta ...

-Dar ai suferi si tu ... am spus eu confuza.

-Suferinta cu suferinta duce la fericire ... este ca la matematica, plus cu plus duce la pozitiv, la fel si minus cu minus ...

Avea dreptate, din moment ce el si-a refacut viata, probabil voi putea si eu intr-o zi ... probabil odata si odata ...