Sub spirit (În Curând)

Capitolul 3- Începutul

     Ignat zâmbi timidă, răspunzând-i imediat la îmbrățișare.

     — Mulțumesc, Cratih! îi răspunse într-un final, îndepărtându-se de el, pentru a-l vedea mai bine.

     — Pari obosită, Ignat. Nu dormi bine? Ai nevoie de ceva? se arată îngrijorat, dezvelindu-şi mică cută din centrul frunții, dar Ignat nu știa că de fapt lui nu-i păsa absolut deloc de ea, ci mai degrabă voia tot mai mult succes, mai mulți bani, mai mulți oameni. Voia ca circul său să fie cunoscut în lumea întreagă, voia ca publicul să-i strige numele, iar pentru asta avea nevoie de fată. Ea era cheia evenimentelor, artistul mult așteptat, iar cu ea putea să își atingă țelul.

     Ignat e specialistă în suflatul focului și în jonglatul cu acesta. Un joc periculos, ce necesită foarte multă atenție, învățat de la părinții ei, încă de când era în scutece. Acum, după părerea lui Cratih, e cea mai bună! Au fost zeci de alți directori, de la circuri mai mari, care au venit la el pentru a discuta despre un transfer, dar i-a refuzat mereu. Ignat va rămâne a lui pentru totdeauna! Nu are nevoie de alte circuri, familia ei este alături de el, în circul lui. Totuși, pe undeva, în adâncuri, știa că greșește. Ar fi trebuit să-i spună de celelalte oferte, dar n-o făcu și nici nu o va mai face. Frica că ar putea pierde totul îl înnebuneşte de fiecare dată. Fără Ignat, circul acesta nu-şi mai poate merita numele.

     — Nu, sunt bine! Nu te îngrijora Cratih! îi răspunse Ignat, plină de recunoștință.

     Îl iubea pe Cratih ca pe un unchi, fusese alături de ea ori de câte ori avusese nevoie. Știa că datorită lui era acum aici, în vârful muntelui, alături de cei mai frumoși oameni.

     El îi fusese mereu aproape. Atunci când părinții săi au pierit, el a fost singurul, cu adevărat, care a ajutat-o să se ridice. Și ceilalți au contribuit la vindecarea ei, dar Cratih a fost cel care a incurajat-o mereu, a dădăcit-o și i-a spus mereu că viața nu e ușoară, dar trebuie trăită la intensitate maximă.

     După ce au pierit Thea și Uma, crezuse că nu mai poate să vadă niciodată focul. Îi era frică să nu i se întâmple și ei același lucru. Atunci când amândoi au căzut la pământ, în centrul ringului, înconjurați de oameni, ceva din interiorul său a știut că amândoi o părăsiseră. După câteva cercetări, aflase că aceștia fuseseră otrăviți de concurență. Lichidul pe care ei trebuiau să îl scuipe, pentru a reda flacăra, fusese combinat cu o substanță procurată din ciuperci otrăvitoare, iar la contactul cu saliva, ambii s-au sufocat, din instinct înghițind lichidul, ducând astfel la tragedie.

     — Vino să mâncăm, Ignat! o strigă Aura, în timp ce se îndrepta spre ea.

     — Aura, nu mi-e foame, se plânse, încercând să o evite.

     Niciodată nu-i plăcu să mănânce imediat după spectacol, mereu avea impresia că cei care nu o plăceau o povesteau în soaptă, iar acest lucru o enerva. Poate că nici nu era adevărat, dar decât să se aprindă, mai bine evita. Cina ei era cu mult după miezul nopții, după ce adormea toată lumea. Se simțea mai bine așa.

     — Nu fi prostuță! o certă femeia, prinzându-i brațul cu mâna dreaptă. Ai depus un efort foarte mare, iar alimentația este foarte importantă, știi prea bine! continuă pe un ton răstit, încercând să o înduplece pe fata încăpățânată din fața ei.

     Ignat ar fi vrut să accepte doar pentru a scăpa se gura Aurei, dar se simțea împiedicată de micile teorii din mintea sa.

     Își trase subtil brațul din strânsoarea femeii, oprindu-se din mers.