Dulcele meu Amar (+18)

Vina mea.

-Mai repetă-mi odata, ce este cu tine? Ma întreabă Theo poate pentru a suta oara, iar eu oftez, dandu-mi ochii peste cap.

-Nu s-a întâmplat nimic grav, îi răspund şi ii zâmbesc fals, masându-mi fruntea cu buricele degetelor mele tremurânde.

-Hirra, atunci, reformulez. Ce a fost în mintea ta să bei atâta?

-Ţi-am zis, am vrut să mă îmbăt! Îi spun simplu şi trag pătura peste coprul meu gol.

-Şi dacă nu e aşa, ce îţi fac? Întreabă el, iar eu surâd mulţumită că în sfârşit vrea să închidă subiectul.

Îmi las capul să cadă pe spate, în perna moale care îi purta mirosul şi zâmbesc strâmb când acesta îmi sărută scurt obrazul. Prefer sa ignor întrebarea pe care tocmai mi-a pus-o şi mă aplec pentru a-mi lua sutienul aruncat pe jos. Corpul îmi trumura şi mă simţeam destul de rău. Nici nu îmi aduc aminte clar cand am ajuns aici, cum şi mai exact de ce? Singurul gând pe care îl purtam poate ca atunci, era doar gândul că Theo mi-ar putea oferi alinarea necesară. Şi aşa şi era.

-Pleci? Mă întreabă el şi dau afirmativ din cap, luandu-mi tricoul si pantalonii pe mine. -Ce are daca mai stai puţin?

-Trebuie să plec. Nu vreau să bănuiască Heaten ceva. Îmi pare rău! Îi spun şi mă aplec, sărutându-i scurt obrazul.

Acesta îmi zâmbeşte frumos şi ridică din umeri.

-Să ai grijă de tine, Hirra! Îmi şopteşte el încet şi totuşi atât de clar.

-Voi avea! Îi răspund, trecându-mi mâinile prin păr.

Ies din dormitor, aruncandu-i o ultimã privire lui Theo care acum stătea tolănit în tot patul, stând pe burtă cu ochii închişi. Închid ușa cât de încet pot, în urma mea şi părăsesc apartamentul în cea mai mare linişte. Deschid portiera maşinii mele, bucurându-mă enorm în momentul în care căldură mă îmbrăţişează ca pe o mamă protectoare. Pielea îmi era şi acum rece şi palidă, iar buzele îmi tremurau, în timp ce mâinile strângeau cu putere volanul.

Cauciucurile mele se auzeau alunecând rapid pe asfaltul rece în timp ce sunetul animalic scos de motor, acoperea liniştea ca de mormânt din maşina mea. Îmi las scutul de fier pe care l-am ţinut până acum sa imi protejeze chipul de lacrimi şi dau drumul picăturilor ca de cristal să curgă pe obrajii mei roşii. Suspinele mele se auzeau tare, făcând ecou. Corpul mi se zdruncina din cauza hohotelor mele isterice şi mainile imi strangeau cu putere volanul. Apăs pe pedala de acceleraţie şi depăşesc toate maşinile care îmi ies din cale, ignorând claxoanele care răsunau disperate peste plânsul meu haotic.

-La dracu'! Urlu eu cât mă ţin plămânii şi lovesc cu putere volanul cu pumnii încleştaţi.

Fără să îmi dau seama ce şi când s-a întâmplat, pierd controlul şi văd poate prea târziu cum maşina înaintează pornită spre un copac de pe marginea şoselei. Strâng pleoapele şi singurul lucru pe care îl aud este un sunet asurzitor, asemănător cu ceva mare care se izbeşte de un lucru fragil.

***

-Heaten-

Mă uit pentru a mia oară la ceas şi oftez înfrânt când văd ca este ora doisprezece, iar Hirra nu apare încă pe uşa aceea nenorocita. Ma ridic de pe capanea, lovind sticla goala de whiskey cu piciorul, facand-o sa se sparga în mii de bucăţele ca de cristal pe jos. Simt cum telefonul Îmi vibrează în buzunar şi îl scot, privind numărul necunoscut de pe ecran.

-Domnul Blake?

-Da? Răspund eu când aud vocea de bărbat din capătul celalalt al telefonului.