Annorexia [F.F - H.S]

Capitolul 16 - Partea II

Harry isi dadu ochii peste cap la auzul vorbelor sale care nu aveau nici un inteles. Miranda era inca agitata asa ca Harry ii zambi si ii mima sa stea linistita.

—Tata, hai sa mergem sus, trebuie sa te odihnesti. Spuse Harry si se ridica, prinzand bratul tatalui sau care se ridica imediat, aproband.

—Chiar imi este somn, sunt cam ametit.

Bineinteles ca esti. Gandi Harry iritat. O lasa pe mama lui in sufragerie si urca scarile tinandu-si tatal bine pentru a nu cadea. Betia lui ii facea pasii grei si se impiedica la aproape fiecare treapta. Ajunsi in dormitor, Roger se desprinse de Harry si cazu fix in pat, adormind in urmatoarea secunda. Harry marai enervat si il aseza mai bine in pat, iar dupa ce il descalta intinse o patura pe el. Mirosul de bautura deja se instala in camera asa ca lasa geamul crapat.

Coborand jos, o gasi pe Miranda pe canapea, uitandu-se in gol. Se aseza langa ea si cu o mana ii cuprinse spatele, punandu-i capul pe umarul lui. Miranda zambi.

—Multumesc dragule. M-am speriat ingrozitor cand l-am vazut asa.

—Ti-a facut ceva, mama?

—Nu, doar a intrat si s-a asezat pe canapea, murmurand nu stiu ce cuvinte. Dar avea o privire...Doamne, ce l-o fi apucat?

Harry rase auzind tonul suparat al mamei sale si ii saruta bland crestetul. Miranda rase si ea si inspira puternic parfumul fiului sau.

—S-a mai imbatat vreodata asa?

—De cand m-a intalnit pe mine, nu. Raspunse ea si Harry zambi.

—Atunci trebuie sa il ierti, pana acum a fost cuminte. Spuse Harry si Miranda pufni.

—Da, sigur! Sa vezi ce polonic isi ia in cap cand s-o trezi. Murmura suparata si Harry rase si mai tare.

*

Wendy avea un ranjet pe fata in timp ce se urca in masina lui Harry care era parcata in fata cladirii Losture. Petrecuse ore intregi cu mama lui in bucatarie, gatind. Miranda se simtise excelent alaturi de fiul ei, orele in care glumisera si rasera fusesera niste ore asa speciale pe ea. Isi privea fiul si ii multumea Domnului ca a binecuvintat-o cu un baiat asa mare si frumos. Toata distractia lor fusese intrerupta de telefonul lui Harry care primise un mesaj de la un numar pe care nu il recunoscu, dar imediat ce il citi isi dadu seama de la cine era.

"Harry, ies in zece minute. Sper ca nu ai uitat de promisiunea ta, bombonel"

Harry nu dorise sa o lase pe Miranda singura, mai ales ca Roger inca dormea si se putea trezi in orice clipa, dar Miranda ii promisese ca se descurca. Astfel isi mai lua doar ochelarii de soare si cheile masinii si pornii cu cea mai mica viteza spre Losture.

—De ce ti-a luat atat de mult sa ajungi?

Il intreba Wendy, aranjandu-si ochelarii de soare la ochi.

—Dar am venit, nu? Ii raspunde el sarcastic. De unde ai numarul meu?

—I l-am cerut Mirei. Raspunse ea si isi atinti privirea in fata.

Harry injura in gand. Stia sigur ca mai tarziu Mira o sa il ia la intrebari. Nu prea vorbisera din noaptea cu cina si asta il ingrijora. Nu dorea sa nu vorbeasca cu ea, chiar daca il refuzase in ceea ce o privea pe Ann'. Avea sa o scoata in oras maine seara. O auzise vorbind cu Miranda de faptul ca maine avea zi libera.

—Unde mergem prima oara?

—La Mall, am nevoie de niste haine noi. Ranji si Harry se blestema in gandul lui.

Cumparaturile cu Wendy nu se dovedira a fi atat de rele. Desi era ca un copil mic si hiperactiv si trebuise sa ii care toate pungile cu haine, trebuia sa recunoasca faptul ca era distractiv. Wendy nu ii mai facuse avansuri si nici nu scosese perle pe gura. Il trata ca pe un amic bun, nu ca pe un om de care era atrasa. Ann' fusese de cateva ori prin mintea lui astazi, nu inceta sa se gandeasca la ea si la ce vazuse astazi. Chiar daca petrecuse o zi relaxanta cu Wendy, asta nu inseamna ca nu o ura mai putin. Fusesera si la Starbucks unde bausera o cafea ca sa se mai invioreze si inainte sa plece din Mall mancasera ceva.