Soarta Mea // Yaoi

*8*

★Din perspectiva lui Kaito

Alex avea dreptate, vremea devenise din ce în ce mai rea așa că trebuia să plecăm acasă.
L-am luat de mana si am pornit cât mai repede spre casa. Micuțe ace începeau sa cada din cer lovindu-se de asfalt, semn ca ploaia e aproape. Am grăbit pasul si într-un final am ajuns acasă, dar uzi leoarcă.

Tata stătea în prag, nervos.

- Unde ați fost până la ora asta!?

- Ăm... Tata... Am fost la parcul de distracții... Spun eu plecandu-mi capul.

- Fără sa anunțați?! Mi-am făcut atâtea griji! Dacă se întâmpla ceva cu Alex? Daca se întâmpla ceva cu voi doi??! Ești pedepsit!

- Sunt major! Nu poți să mă pedepsești... Imediat am simțit cum palma lui face contact cu obrazul meu. Îmi lipise o palmă de toată frumusețea, care ustura a naibii.

- Am crezut ca esti mult mai responsabil! De aceea am vrut ca Alex sa aibă un frate mai mare! Credeam că așa va fi mai responsabil! Dar nu, tu din contră! Îl influențezi negativ!

- Adică... Eu sunt d-doar..de forma?... Simt cum mi de șiruri de lacrimi mi se scurg pe obraji.

- Nu am vrut sa spun asta--

- Taci si lasă-ma. Plec din fata lui, ma îndrept nervos către usa dar Alex îmi prinde mâna.

- Stai! Kaito, te rog... Nu pleca!

- Stai liniștit, ma întorc repede. Spun si ii las un sărut pe obraz , după care trântesc usa în urma mea.

În sfârșit, ploaie, acum simt că și ea își varsă amarul cu mine. Amândoi plângem. ..

Încă îmi aduc aminte... Acel moment... El a fost cel care ma scos din iadul acela.. Deși aveam doar 16 ani...tot un copil eram.. îmi era frică că nimeni nu ma va adopta.. ca voi sfârși pe străzi...până în ziua în care el a venit...Si ma salvat...

★flashback★

Eram doar un copil... Stateam si plangeam.... Până când a apărut el.. bărbatul cu ochi albaștri si parul negru... S-a așezat lângă mine.. ma îmbrățișat...mi-a șters lacrimile... Mi-a promis o familie...o viață mai bună... Iar eu.. am avut încredere in el...

Când ma adus la el acasă... Mia pregătit o camera doar a mea... A avut mare grija de mine.. iar eu eram sfios.. abea aveam curajul să îi vorbesc... El mi-a oferit dragostea lui parinteasca...

★end flashback★

Va urma
★★★★★
Vreau sa va mulțumesc dragilor! Am trecut pragul de 300 de lecturi! Fara voi nu s-ar fi putut!
Cam sensibil capitolul, nu? Nu? Binee...
Si Scuze ca e așa scurt.