Soarta Mea // Yaoi

*7*

★Din perspectiva lui Alex

M-a dus la parcul asta de distracții. I-am spus să-mi dea drumul mâinii deoarece pare ciudat să manifestăm asta în public.
Privim în jur și ne gândim ce ar trebui sa încercam prima dată.
Cred că trebuie sa ii spun lui Kaito ca îmi este frică de înălțime.
Stăteam ca idiotul si priveam în gol. Ceva trezește din gândurile mele, Kaito sta in fata mea cu un zâmbet idiot pe fata.

-Alex, ce e? Părea destul de îngrijorat.

- Nimic.

"Hai Idiotule, poți s-o faci! Spune-i că-ți este frică de înălțimi! Înainte sa te duca in cine știe ce si sa faci infarct pe acolo!"
Prima dată când ii dau dreptate conștiinței.
Am vrut sa ii spun asta, dar imediat ma tras de mână.

- Vin-o! Hai sa ne dam in Carusel! Ma conducea alergând, spre casa de bilete.

- Kaito, Stai!

- Ce e micuțule? (Autor: Din nou replica asta. Dați cu roșii in mine! Please, o merit!)  Îmi pune mâinile pe umeri, astfel fiind fata in fata, ii puteam observa ochii. Ochii săi în care ma pierdeam...

- Pai... etto... Mie... Nu imi găseam cuvintele. Of.. de ce sunt asa idiot?! E fratele meu, "iubitul" meu, iar mie îmi e rușine sa ii spun în lucru asa banal.

- Ție, ce? Din nou l-am făcut sa se îngrijoreze, acest lucru putandu-se citi pe fața lui asa perfecta. Ți-e rău?

- Nu.. doar ca... Nu putem merge la Carusel...

- De ce?

- Am rău de înălțime.

- Pff.. atâta tot? Iar tu te-ai căznit atât să-mi spui? Puișor, ști că mie îmi poți spune orice. In plus, sunt aici sa te protejez. Daca nu vrei, nu vom merge.  Ma cuprinde intr-o îmbrățișare strânsă care ma face sa roșesc. 

- Acum ce vrei să facem? Spun eu zâmbitor. Orice, dar care să nu implice înălțimi.

- AWWEEE! * fata din aia de retardat* Frate, uite! Vata de zahar! Hai sa luam! N-am apucat sa mai zic nimic, ca ma apucat de mână și ma luat fuga pana la standul cu vata de zahar.

- Kaito, de ce iei doar una?

Nu mi-a răspuns, a luat vata de zahar care era roz, si ma dus la o băncuță unde ne-am așezat jos.

- Pot sa îți dau eu? Te rooooggg...

- Dar, Kaito... *Tuse* suntem în public.

- Si?! Nu-mi pasă, eu doar imi manifest iubirea fata de brioșica mea.

- Of.. Binee....

Era așa de dulce...

După ce am terminat vata de zahar, ne-am apropiat unul de altul, el tinandu-mi mâna intra-sa. Apoi se apropie de mine si mai mult, prinzându-mă intr-o îmbrățișare. Își apropie fata de a mea, lăsând mai puțin de 5 cm sa ne despartă buzele. M-am înroșit si parca am presentimentul ca va urma un sărut. Așa a fost, in următoarea secundă Kaito își lipise buzele de ale mele, framantandu-le ușor, parcă intr-un dans. Avea o aroma așa dulce, bănuiesc ca din cauza vatei de zahar, dar buzele lui mereu au fost dulci.
Eram în văzul tuturor, doamne cat de ciudat ma simt. Kaito nu-mi mai da drumul. Planul A s-a dus, trecem la Planul B.
L-am calcat pe picior, acesta retrangandu-si imediat buzele.

-Auci! De ce ai făcut asta?!?

Ma uitam încruntat la el.

- O.. Scuze...

**************
Am petrecut ceva timp împreună, dar acum vremea nu mai ține cu noi. Soarele, acum câteva minute gingas si vesel, s-a ascuns după norii gri ce vroiau să își verse amarul, si anume ploaia.

- Kaito... Ar trebui sa mergem. O sa ne prindă ploaia.

★★★★★★★★
Va urma!
Sorry ca am postat așa rar. Dar uitati partea buna: suntem in vacanta, deci poate vo-i putea posta mai mult.

Hmm.. îmi mai trebuie alinturi pentru Alex. "Micutule" si "puișor" s-au învechit.
Deci aștept sugestii!