Păpușă secundară

8

Făcusem cea mai mare prostie, pe care acum o regretam amarnic, mi-am petrecut restul serii cu gândul la plecarea mea în Franța. Abia așteptam să nu mai văd pe nimeni din acest oraș. Am mâncat înghețată și m-am uitat la filme siropoase tipice plângând. Nu știu exact de ce-mi părea rău, pentru că l-am dezamăgit sau pentru că era posibil ca acum să stea cu focoasa blondă și să fie fericit până peste cap.Bine că nu trebuia să dau ochii cu el la școală pentru că plec la Paris, orașul iubirii, singură, gândul ăsta mă întrista și mai tare. Cel puțin acolo puteam sta cu mama mea și cu ...iubitul ei. Ok, asta nu ajută deloc.Ziua următoare m-am ridicat din pat și simțeam cum m-am îngrășat. Dacă ar fi atât de ușor și să slăbesc, ar fi exatraordinar. Mi-am luat pantalonii de alergat, un hanorac negru și tenișii mei ponosiți. Am ieșit din casă închizând ușa și mi-am pus căștile în urechi în timp ce începusem să alerg. Inevitabil privirea mea s-a intersectat cu a altcuiva, era Matt alergând cu un câine destul de mare, era Golden Retriever.

-Bună, spune el gâfâind în timp ce mi-a scos o cască din ureche.

-Hei, i-am răspuns zâmbind. Frumos câine, am adăugat.

M-am aplecat către câine și l-am mângâiat ușor, avea blana atât de moale și pufoasă.

-Cum te numești tu? Am întrebat câinele ce mă privea lătrând de bucurie.

-Mira, răspunde Matt zâmbind.

-Desigur, e un nume superb, îmi pare bine să te cunosc, spun nemișcând privirea de la cățelușă.

Aceasta era atât de fericită învârtindu-se de bucurie, ceea ce mă încânta și mă încărca cu energie.

-Ce faci? Mă întreabă Matt timid.

-Am ieșit la alergat, spun eu râzând.

-Ah, sigur, spune el rușinat.

M-am ridicat și mi-am ațintit privirea asupra stăpânului câinelui.

-Dacă vrei, putem alerga împreună, spune el.

-Sigur, mi-ar face plăcere, răspund fără să gândesc.

Am început să alergăm împreună. Mi-am lăsat căștile după gât astfel încât să mai pot auzi muzica. Era atât de liniște în jur încât tot ce puteam auzi pe lângă muzica din căști erau bătăile inimilor noastre și ale Mirei. Când Matt vorbea despre Mira, ochii lui străluceau cu adevărat și zâmbea cu inima. Mă minunam de cât de mult poate o persoană să-și iubească animalul de companie, mă făcea să-mi doresc și eu unul. Nu am avut niciun animal, am fost singură, bona nu se pune. Adică să fim serioși, ați pune voi o bonă la socoteală? O persoană care nu ține la tine, doar își face treaba și stă în casă cu mine. Nu a fost însă tot timpul așa. Când eram foarte mică părinții stăteau cu mine, aveau foarte multă grijă de mine, de nevoile mele, de sentimentele mele. Unul dintre ei era în permanență lângă mine , mai ales din cauză că tata nu credea în bone.

-La ce te gândești?

Brusc toate gândurile mele au dispărut. Mi-am îndreptat toată atenția către Matt și am încercat să mă focusez pe întrebarea lui pentru a-i răspunde cum se cuvine.

-Cred că îmi doresc un cățel, am spus zâmbind.

Matt mi-a zâmbit înapoi și restul drumului niciunul nu a spus nimic. Am fost prea extenuați pentru a mai spune ceva, ne-am concentrat asupra antrenamentului. Nici nu mi-am dat seama când am ajuns acasă , însă simțeam cum picioarele mele cedau, iar eu mai aveam puțin și cădeam. L-am luat în brate pe Mattyas, după care am mângâiat-o pe Mira și am intrat în casă făcând cu mâna în timp ce mergeam. Cum am intrat în casă am căzut lată pe covor.

Ziua următoare m-am trezit tot pe covor. Deci asta înseamnă ca parinții să nu locuiască cu tine, nimeni nu te aduna de pe jos atunci când cazi. M-am ridicat și m-am dus imediat in duș, nu mai suportam să stau o secundă în plus. Mi-am aruncat hainele în coșul de rufe și m-am așezat în cadă. Știu că am zis duș, dar m-am gândit că o baie e mai relaxantă.Am dat drumul apei firbinți, era singura care mă relaxa pe deplin. Am atins sfios cu un picior apa pentru a testa cât de caldă era apa și aparent era perfectă. M-am așezat în apă și am așteptat ca aceasta să-mi cerceteze tot corpul. Am ieșit din cadă și m-am înfășurat un prosop în jurul corpului când am auzit telefonul sunând. Am răspus fără să văd cine mă suna și a fost cea mai mare greseală din viața mea căci o voce stridentă mi-a invadat urechile:

-CE S-A ÎNTÂMPLAT ASEARĂ?

Camelia era atât de entuziasmată, îmi puteam da seama de asta pentru că țipa la telefon. Voia să știe toate detaliile pe care le omisesem seara precedentă având în vedere că nu am discutat cu ea. Simțeam cum 1000000000 de fluturași străbăteau stomacul meu când mi-am amintit de acel sărut pe care l-am furat.

-Nimic, răspund încercând să par indiferentă.

-Elsa, știu că l-ai sărutat, te-a căutat?

-Nu, am răspuns sec.

-Cum nu?

-Nu.

-Bine, a spus cu o tristețe evidentă în glas după care a închis.

Asta a fost ciudat. M-am așezat la birou și am început să-mi fac temele pentru vacanță. Abia așteptam să plec, dar nu puteam neglija școala. După cum spuneam sunt tocilara grupului, nu-mi permit luxul de a nu-mi scrie temele.

După câteva ore de scris intensiv aparent terminasem. Nu era încă târziu așa că m-am decis să alerg o tură, după care mă voi opri să mănânc o salată. Părea un plan destul de bun, până am ajuns la restaurant și mi-am dat seama că nu sunt îmbrăcata adecvat și mai sunt și transpirată așa că m-am decis să comand ceva când ajung acasă. Așa am și făcut, când am ajuns acasă am făcut un duș răcoritor și m-am așezat pe canapeaua din living așteptând comanda mea. Trecuse deja jumătate de ora și comanda încă nu ajunsese. Mă pregăteam să sun iar la restaurant când s-a auzit soneria de la ușă.