The end is near |The struggle between good and evil

Începutul

-Desigur,doar stii ca eu muncesc foarte decisa la asta.Nu, eu nu doresc sa vin in Los Angeles.Nu trebuie sa trimiti pe nimeni,eu cu Samantha ma simt foarte bine.Bine,trebuie sa plec.Te voi suna mai tarziu. Si i-am inchis telefonul mamei mele,care imi dadea prea multe intrebari.

-Ayame,se pare ca vaccinul care i l-ai pus incepe sa functioneze.Nu pot sa cred!

-Poftim?! Tu glumesti Andrew,nu?

-Stii foarte bine cat de rar eu glumesc,si inca stii ca eu nici-o data nu voi glumi despre asta.

-Ca intotdeauna Andrew.Am spus in soapta si mi-am dat ochii peste cap.Omul asta e prea serios,dar este prietenul meu care m-a sustinut si care mi-a salvat viata in ultimul moment.

-Ai spus cumva ceva?

-Nu,nimic nu am spus.Deci,ce spuneai tu?

-Acest sobolan a reactionat altfel fata de ceilalti.Nu are ochii rosii iar blana nu-i mai cade.Este in celula C3.Ce medicament i-ai dat?

-Seringa de pe masa,este cu medicamentul care i l-am dat.Putem sa incercam sa le dam si celorlalti.

-Bine.

Eu m-am intors pe calcie si am vrut sa plec,insa vocea lui Andrew m-a oprit.

-Ayame,stai.Mancarea din casa s-a terminat si nu mai avem rezerve,ai putea te rog sa te duci si sa cauti?

-Desigur.Am spus pe cand in minte injuram,pentru ca deja a doua oara trebuie sa plec eu dupa mancare.Dar o sa o iau pe Samantha cu mine.

Urcand scarile grabita nu am observat langa cine am trecut.Simtisem pe cineva in spatele meu,cand m-am intors am inteles ca o creatura se afla chiar in fata mea,iar eu sunt complet dezarmata.Cu coada ochiului observasem o bara de fier care nu stiu cu ce minune se afla acolo.O luasem incet in mana pentru a nu-i atrage atentia.Cel mai important este ca ele sa nu vada prea multa miscare.Mergand tiptilam lovit-o in cap dandumi apoi seama ca nu a fost o ideee foarte buna pentru ca craniul ei nici macar nu a primit o zgaraietura.

-Asa ceva nu e posibil...Am soptit,dupa ce vazusem mecanismul de la gatul lor.Era o masinarie de neoprit,care se uita la mine cu niste ochi de un albastru marin.

A ridicat mana sa facuta complet din metal si si-a indreptat-o spre mine.

-Tu,trebuie sa-mi dai vaccinul pe care l-ai facut impotriva virusului.

Nu dovedisem sa zic nu,caci Andrew rostise ridicanduse pe scari:

-Ayame te-ai dus sau n... Nu mai terminase fraza dupa ce a vazut scena din fata sa.Masinaria s-a intors lent spre el.

-Andrew fugi si pazeste mostrele cu leacul facut!Am strigat eu.

Asta si facuse,insa era un dar,si acel dar era masinaria care a pornit pe urmele sale pentru a-l opri.Nemai stiind ce sa fac am luat arma din sertar si am tras de doua ori in mecanismul de la spate.Am vazut cum robotul gigant a cazut jos luminile sale palpaie.Andrew isi scoase capul speriat si privi.Eu am scapat pistolul jos si m-am asezat pe canapea incercand sa-mi revin in apele mele.Am inchis ochii iar in mintea mea se derula o amintire de acum cativa ani.

FLASHBACK

-Ayame,draga, aranjeaza te rog aceasta patura uite acolo.Amy e insarcinata si nu poate sa se aplece.

-Desigur.Am spus eu cu zambetul pe fata luand patura si indreptanduma spre pomul de langa lac.Am pus patura pe iarba verde si moale si m-am asezat.Priveam ingandurata in reflectia apei pana cand venise micuta Katy la mine.

-Haide Ayame,hai sa ne jucam.Tu numeri iar eu ma ascund.Întoarcete cu fata la copac;Imi spusese fetita cu ochiii ca de plumb in care se citeste clar veselia si dragostea oferita de cei din jur.

Am inceput sa numar plictisita.

-Gata!Auzisem vocea pitigaiata a lui Katy care imi spunea ca e gata ascunsa.

Am inceput sa caut,dar deja vazusem doua cosite blonde dupa un tufis.

-Oare unde poate fi?Ma prefaceam eu.Poate aici?!Spusesem si ma uitam dupa un copac.Dar poate aici?Am spus si m-am uitat dupa tufisul de unde mica fetita chicotea dulce.Am luat-o in brate si am inceput sa o invart prin aer,hohotele sale rasunand in urechile mele ca un ecou.

-Katy,Ayame,haideti,totul e aranjat.Intoarcetiva!Auzisem vocea lui Tifanny care ne striga.

Am luat-o pe Katy de mana si ne indreptam spre grupul nostru.

-Sa stiti ca Ayame vrea sa ajunga la o facultate de medicina.A zis ca vrea sa urmeze urmele bunicii sale.Eu cu John am fost de-acord de asta la toamna v-a pleca in Londra la universitate.Ma lauda mama doamnei Green.

-Mama,eu ma duc sa ma plimb putin.Am spus eu vrand sa scap de toata adunatura de oameni care spuneau glume si radeau.

Ma plimbam linistita cand mai departe am vazut o umbra cam ciudata.M-am incruntat dar am pornit spre acea umbra.Cu cat ma apropiam cu atat acea umbra devenea mai ciudata,cand am ajuns ca distanta noastra sa fie mai putina de trei metri mi-am dat seama ca acea umbra nu era chiar o fiinta.Avea pielea foarte palida si era foarte slaba.Abia de avea cateva suvite de par.Eram ingrozita,dar am fost si mai ingrozita cand s-a intors cu fata spre mine.Era aproape deformata.Am tipat puternic si am inceput sa alerg ingrozita de ce tocmai am vazut...

END FLASHBACK